Muzica de fond

11 septembrie 2017

Can-can-uri, bârfe, mizerii!


Motto: „Ca să înţelegi că eşti prost trebuie, totuşi, să-ţi meargă mintea.” Georges Brassens

        Ai auzit că Monica Tatoiu a fost rea de muscă? Chiar ea a declarat, tu...”. „Ai auzit că Ponta nu a plagiat?”. „Ai auzit că Andreea Marin e c-un turc?”. „Ai auzit că Brad Pitt e în divorţ?”. „Am auzit că Carlas Dreams e Marius Moga, tu!”. „Ai auzit că Băsescu e mason?”. „Fii atentă ce-am auzit: cică directoarea, madam Vagin şi-o trage cu inspectorul-şef, Bebe Maţgros, ca să-şi păstreze postul la liceu! Ştiu din sursă sigură, tu!”. „Vai, tu...!”. „Da, tu... îţi dai seama cine ne conduce? O curvă nespălată... mie mi-e milă de cei doi copii ai ei, săracii...!”. „Nu pot să cred, tu! De unde ştii?”. „Ştiu sigur, dragă, Costel are un coleg care e prieten bun cu Maţgros ăsta. Şi omul se cam laudă la băutură...!” „Vai, ce nenorocită! La noi vine şi pozează în sfântă, vorbeşte de Dumnezeu, duminica e la slujbe, şi când colo, ea îşi deschide cracii pentru Maţgros, pentru un post nenorocit. Şi bărbatul ei habar n-are, nu?”. „Şi-ăla e un bou. Nu-l interesează ce face ea că şi el e un curvar ordinar. În delegaţii îşi duce mereu amanta!”. „Vai, tu, chiar aşa?”. „Da, soro, mi-a spus o vară care are o vecină şi-asta are o soră. Ei, soră-sa asta, Pamela Curbombat e amanta actuală. O proastă, tu, fără talie, fără ţâţe, cu părul năclăit mereu... Atâta c-are curu-n sus! Ce-o găsi la ea, dracu ştie!”. „O cunoşti?”. „N-o cunosc, tu, dar mi-a spus soţul vecinei de la parter că are curul bombat şi mare. E din acelaşi sat cu ea.” „Vai, tu, în ce lume trăim!”. „Da, tu, nu mai poţi avea încredere în nimeni. S-a stricat lumea rău de tot... Hai că te las. M-a invitat un tip la cafea. E simpatic, tu, dar nu cred că mă bag. Oricum, rămâne între noi, să nu vorbeşti cuiva că mă supăr. Ţi-am spus doar ţie pentru că eşti cea mai bună prietenă...” „Nu, tu, stai liniştită, nu am cu cine să vorbesc. Te pup! Pa, pa!”. „Pa, scumpi!”. Seara, acasă. „Auzi Nelule ce mi-a zis azi Mimi! Cică şefa noastră şi-o trage cu inspectorul-şef... ce curvă! Dar şi Mimi, dragă, s-a dus la cafea cu unul... E clar că şi-o trag, doar n-or măsura zaţul! Ştiu din sursă sigură!”.
          Nu-i aşa că vi se pare cunoscut totul? La noi orice informaţie are ştampila „sursă sigură”! Toţi ştim totul, despre toţi, din sursă sigură. Toţi bârfim, înflorim, închipuim poveşti despre alţii, răspândim minciuni pe post de adevăruri incontestabile, şi ne irosim viaţa în can-can-uri de doi bani. Găuriţi. Ruginiţi. Şi dacă ar fi adevărat, să zicem, cu ce ne-ar ajuta pe noi faptul că directorul sau un coleg are o amantă, sau că o colegă a născut un copil, (culmea, viu!) dintr-un tată necunoscut de noi? Adică, din flori... Ce câştigăm dacă răspândim poveşti, adesea ireale, despre semenii noştri? Nimic, nimic, nimic...
          Bârfa şi can-can-ul penibil ne-au invadat minţile, ne-au zăpăcit de tot. Am ajuns să nu mai trăim deloc pentru noi, ci doar pentru alţii. Proverbul cu capra vecinului e mai actual ca oricând. Ne uităm la televizor şi vedem „subiecte care ne-ar putea afecta emoţional”, pe care nu ar trebui să le vedem niciodată pentru că nu ne ajută cu nimic. (despre faptul că dacă ne-ar putea afecta emoţional de ce sunt difuzate, cu altă ocazie... deşi, şi asta am mai spus-o altădată!). Dar stoici în prostia care ne incumbă ne chiorâm hapsâni şi galeşi, fără să respirăm măcar, în timpul derulării „ştirii”. E o crimă adusă psihicului uman, e o metodă de îndepărtare de la realitate. Noi nu mai gândim, nu mai cerem salarii, condiţii de muncă decente, drepturi legale şi normale, nu mai visăm, nu mai sperăm. Ne uităm la televizor să vedem crime, violuri  şi mizerii, pentru a le putea dezbate cu colegii la serviciu. Apoi, după epuizarea subiectului de interes naţional în care am aflat că Tatoiu şi-o trăgea cu cine apuca, unde apuca şi când apuca, sau că Marin le dă tribut (încă!) turcilor, trecem la ale noastre. La poveştile din ograda noastră. Ce coleg şi-o trage cu cine, cine îi face curte unei colege, cine a mai născut în urbe, fără să fie căsătorită şi alte căcaturi care ne umplu sufletele de mizerii. Ne bârfim colegii că sunt altfel decât noi, colegele se gratulează între ele că sunt superbe, slabe şi deştepte, şi totul e nemaipomenit. Între timp, logic, anii zboară şi ne întrebăm la senectute (dac-o prindem şi scăpăm ne-ucişi şi ne-violaţi de „martirii” de la ora cinci şi de genocidul psihic picurat în creiere de către cei de sus!) ce-am făcut cu viaţa noastră? Cum s-a scurs? Cum am trăit-o? Am trăit-o sau doar am trecut prin ea, cu capetele plecate, încărcate cu atâtea mizerii, bârfe şi can-can-uri?!
          Apopos, ştiaţi că în urmă cu vreo 18 ani am fost homosexual? Deunăzi am aflat şi eu... Dar că acum doi ani am fugit cu salariile colegilor mei în America? Iată două subiecte, din „sursă sigură” numai bune de rumegat şi distribuit. Daţi-le share!

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu