Muzica de fond

13 septembrie 2017

Cuvinte... şi vorbe


Motto: „Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar exista cuvintele” Eugen Ionescu





Soare. Căldură şi lumină. Bucurii. Bronz. Mare... Marea Neagră... Marea Mediterană. Înot. Înec. Înnegurare. Moarte. Lacrimi. Urlete şi suflete sfâşiate. Negru. Lumânări. Oameni trişti. Veşnicie. Necunoscut. Întrebări. Dileme. Gânduri neterminate. De ce...? Nu ştim. Cine ştie? Nu ştim. De ce nu ştim ce ar trebui să ştim? Speculăm idei. Inutil. Tot nu ştim. Trece timpul. Ce e timpul? Nu ştim. Ce ştim? Nu ştim ce ştim. Ştim doar ce aflăm. Auzim. Simţim. Trăim. Trăim? Cum trăim? Murind. Zilnic. Puţin. Apoi mai mult. Chiar foarte mult. Până la final. Ce e finalul? Sfârşit. Un sfârşit al începutului. Unde începe începutul? La un început. Pentru fiecare. Începutul începe de mai multe ori. Pentru mai mulţi oameni. Fiecare are un început. Şi un sfârşit. Dileme. Blocaje. Renale şi anale. Dureri. Constipaţie sau diaree. Probleme. Existenţiale sau de sănătate. Boli. Medici. Sânge şi şpagă. Halate albe sau costume negre. Culori. Roz tânăr. Maro bătrân. Ani. Puţini. Apoi mai mulţi. Cunoştinţe. Fără „pile şi relaţii”. P.C.R. e istorie. P.C.R. a distrus un teritoriu. Pământ cu oameni. Oamenii s-au făcut pământ. E un ciclu. Solar şi menstrual. Iar sânge... Adică, viaţă. Viaţă solară. Sau polară. Urşii albi se chinuie. Au tot mai puţin alb. A intervenit omul. Cu creierul.
Uneori plouă. Cu apă din cer. Cerul nu există. Cerul e o imagine. Implicit, plouă din imagine. Ca din icoane. Aşa spun unii. Eu nu cred. Plâng oamenii, câinii şi lebedele. Icoanele nu. Lacrimile care vin din cer ne dau pâine. Şi jale. Lacrimile care vin din ochi sunt sentimente. Stări. Rugi.
Vânt. Aer. Vântu e în penitenţă. Vântul bate aer. Adie. Adio. Vijelie. Vântul schimbării stă. Cu acelaşi aer. Aerul schimbă pământul. Apa schimbă pământul. Soarele schimbă pământul. Omul schimbă pământul. Aerul, apa şi soarele schimbă omul. Schimb. Altceva. Altfel. Altundeva. Alteori. Altădată. Nu acum. Poate mâine. În viitor. Într-o viaţă. Într-o lume. „Lume, lume, soro , lume”, ce faci tu cu-această lume?
Pământ. Pământ de flori. 19,23 lei un sac de 11 litri. Ploaia e la kilogram. Pământul e la litru. Logic. Ilogic. Analogic. Antropologic. Pământ cu cruci. Oase. Foste vise. Foste vieţi. Foste universuri. Pământ cu iarbă. Gazon. Fotbal. Tinereţe. Pământ cu bănci. Plimbare. Bătrâneţe. Bănci cu pământ. Credit. Ipotecă. Ipotetic. Pământ sub unghii. Muncă. Vacă. Porc. Capră. Oaie. Cocoş. Cocoşel. Jargon. Cocoşel-păsărică. Penis-vagin. Poezie. Metaforă. Amforă. Vestigii. Fascinaţie. 2.000 de ani. Un timp. 2017. Alt timp. 4017... neant? Timpuri noi. Charlie Chaplin. Geniu. Einstein. Leonardo da Vinci. Marie Curie. Galilei. Newton. Tesla. Nume. Invenţii. Nelinişti. Progres. Iliescu. Năstase. Ponta. Oprea. Dragnea. Alte nume. Subvenţii. Nelinişti. Regres. Cultură. Agricolă sau... Porumb. Orz. Ovăz. Generală. Carte, muzică, artă. Carte bună. As. Cărţi rele. Scrise-n temniţă. Maculatură. Hoţie. Ho, ţie nu ţi-a venit rândul! Citeşte! Şi când să mai fur? Toţi fură. Fură dar plecară. În pământ. Sub cruci. Două linii... crucea. Praf alb. Iarbă uscată. Nu fân. Iarba care scoate praf... fum. Tot cruci. Tot două linii. Apoi un cerc. O placentă. Mister. Minune. Miracol. Oracol. Caiet de amintiri. Amintiri trecute. Amintirile din viitor sunt vise. Speranţe. Uzanţe. Creanţe. Balanţe. Chitanţe. Şi extravaganţe. Cu extraveral extravirgin extras in extremis. Din altă existenţă. A unuia. Din Neanderthal. Peşteră. Peştera Muierii. Cranii de 30.000 de ani. De femeie. Vreau un ceai cu o femeie! De 20.000 de ani. Sau... peste 20.000 de ani? Nu cred. N-o să mai existe ceai. Nici femei. Nici eu. Nici voi. Doar cenuşă. Mănuşă. Păpuşă. Căpuşă. Şi sânge. Iar sânge. Alb sau, poate, negru. Nu aflăm. Nu ştim. Nu putem să ştim. Nu putem multe. Nu facem multe. Doar vorbim. Cuvinte şi vorbe. Goale. Nude. Nuduri. Nudităţi. Nuditate. Goliciune. Deşertăciune. Şi tăciune aprins. Sub cuvinte goale.
Dacă n-ar exista cuvintele am putea să ne înţelegem cu Soarele, cu Apa, cu Aerul, cu Pământul?
Dacă n-ar exista cuvintele am putea să ne înţelegem cu noi? Din noi. Înşine. Înşivă. Însuţi. Însăţi. Însele. Înşişi. Poate că da. Acum e neînţelegere.

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu