Hedonişti sau masochişti?

Motto: „Scopul tuturor acţiunilor noastre este, în general, plăcerea” Epicur

      

           

Plăcere sau durere? Ce alegem?... Cine preferă durerea în locul plăcerii? Personal nu cunosc pe nimeni care adoră suferinţa şi durerea, şi nici nu cred că există. Am auzit de sado-masochişti, dar ăştia sunt puţin bolnavi, şi-apoi şi ei caută plăcerea... în durere. E o plăcere şfichiuită, dar tot plăcere e. Aşadar, omul caută plăcerea! Plăcerea de-a se juca, de a bea, de a mânca, de a dormi, de a flirta, de a face sex, de a călători şi de a cunoaşte. După cum vedeţi, există o activitate socială care lipseşte din enumerarea de mai sus: plăcerea de a munci! Prea puţini oameni au această plăcere, iar majoritatea o consideră o corvoadă. Cum să-ţi placă să dai cu sapa când poţi da din buci? Cum să-ţi placă să stai mânjit cu ulei pe salopetă, în parcul auto, când poţi sta parfumat, la o terasă, în faţa unei sticle cu vin? Şi nu pipăind bujii şi sârme, ci buci cărnoase şi ţâţe pietroase. Păi, nu? Păi, da! Oamenii, în general, sunt adepţii plăcerilor – un truism care nu mai necesită explicaţii. Dar se poate nuanţa. Durerea nu-i place nimănui, asta e cert. Pruncul plânge de foame, de frig sau de ignorare. Toate astea îi provoacă dureri. El nu se poate ajuta singur şi-atunci, prin plâns, atrage atenţia asupra durerilor lui. E hrănit, schimbat şi alintat. Asta îi place, desigur! Şi-atunci tace. Mai apoi, crescând, vrea să se joace, să facă doar ceea ce vrea el. Nu-i place să i se spună să nu spargă vaza de cristal cu mingea de fotbal. În peretele alb el vede o planşă pe care poate desena, iar dacă-i interzici asta se supără. Plăcerea lui e să picteze pereţii. Trebuie să ne bucurăm, totuşi, că nu vrea să-i demoleze. Elevul vrea să se joace la calculator, nicidecum să înveţe nişte lucruri pe care i le-a dat o tipă acră de la şcoală. Nu are nicio bucurie citind despre erele geologice, Mircea cel Bătrân ori podişul Transilvaniei. Adolescentul, la fel. Îl lasă rece tabelul lui Mendeleev, însă transpiră, brusc, în prezenţa colegei de bancă, în a cărui decolteu îşi odihneşte ochii şi, adesea, buzele. La maturitate... e mai complicat. Şi maturul caută plăcerea, dar e conştient că trebuie să facă şi lucruri care nu-i plac. El ştie că e musai să meargă la muncă, cinci zile pe săptămână, şi doar în două zile să se desfete cu plăcerile dorite. E conştient că nu are cum să stea şapte zile, să bea cu amicii ori să şi-o tragă cu partenera. Nu poate dormi luni în şir, şi nici să se plimbe în lume la nesfârşit. Iată, deci, că plăcerile îi sunt limitate la o anumită vârstă. Asta devine frustrant şi agită. Omului nu-i place nimic din ce i se impune. Poate el vrea să şi-o tragă exact în momentul în care este la muncă. Poate că şi-a tras-o toată noaptea şi exact când vrea să doarmă e obligat să meargă la muncă. Dar nu mai e un copil căruia să i se accepte toate poftele. Strânge din dinţi şi merge la muncă aşteptând cele două zile libere. Prin tot ceea ce face, omul caută plăcerea. Când bărbatul invită „păsărica” la cafea, el caută plăcerea acuplării cu aceasta, nu savoarea bobului de cafea. La fel, când duduia soarbe din aroma boabelor arabice se umezeşte, adesea, şi nu doar pe gâtlej. Când organizăm o petrecere, un grătar cu prietenii, căutăm plăcerea de-a glumi, de-a bea şi de-a mânca. Nicidecum nu ne adunăm laolaltă pentru a citi Biblia ori pentru a ne târî în coate şi genunchi, în jurul focului sacru pe care sfârâie fleica. Astea sunt pentru cei care caută plăcerea în prostie. Pentru că nu-i aşa?, sunt şi de-ăştia. Ei simt o plăcere nebună să se târască pe rotulele osteoporoizate în speranţa vindecării de cancere, ictere, furunculi, hemoroizi ori bubiţe dulci. Asta e plăcerea lor. Dar te poţi căca în gusturile credinciosului pauper în materie cenuşie însă bogat în prostie? Nu poţi. Iar pentru ca ăştia să existe s-au inventat preoţii. Care, la fel, îşi caută plăcerile. Şi unde o pot face mai bine dacă nu printre enoriaşii evlavioşi care vin să pupe... poala popii?! Mai ales dacă sunt frumuşei şi minori! Deh, pomohăcisme!

Desigur, nu toţi popii sunt pedofili. Ar fi absurd să susţin aşa ceva. Mai există şi... homosexuali printre ei. Şi-ăştia îşi caută plăcerile printre faldurile sutanelor negre propovăduind numele Domnului. Nota bene! Nu am nimic cu homosexualii: îi înţeleg şi îi susţin. Dar nu cred că un homosexual poate să fie preot, să se erijeze în trimisul lui Dumnezeu şi să dea canoane preacredincioşilor care-au păcătuit preacurvind, minţind sau urând pe consăteanul său. A minţi, a urî şi a te fute-n cur nu e egal!

Bref! Omul caută plăcerea. Am cunoscut demult pe cineva care-mi spunea că visul lui e să aibă tone de bani, să nu muncească nicăieri şi să viziteze toate ţările pământului. Să îşi aleagă, în fiecare seară, câte-o femeie localnică şi să se distreze cu ea până a doua zi. Şi eu aş vrea asta. Cred că toţi bărbaţii sănătoşi şi-ar dori aşa ceva. La femei e mai simplu. Ele şi-ar dori un bărbat, acelaşi în fiecare zi, pe care să-l iubească şi care, la rându-i, să le iubească incandescent şi care să le fie, deopotrivă, prinţ, bancher, maseor, gardian, bucătar, servitor, bun ascultător şi bun penetrant. Ele sunt statornice în plăcerea lor. Doar că acel bărbat nu prea există nici măcar în literatură. Şi-atunci femeile caută plăcerea mereu. Sau, mereu, plăcere. Aproape ca bărbatul. Că doar oameni suntem cu toţii, nu-i aşa? Şi hedonişti până la moarte.

          În concluzie, deşi pudibonzii nu recunosc, toată viaţa noastră se învârte în jurul sexului. Desigur, subiectul e extrem de amplu, dar mă bazez pe imaginaţia fiecăruia dintre voi!

Sorin Oros