Muzica de fond

8 septembrie 2017

Intelectualii şi politica


Motto: „În politică prostia nu-i un handicap!” Napoleon Bonaparte



Cred că nu sunt singurul care se întreabă de ce nu se înghesuie intelectualii, oamenii de litere, oamenii cu carte, în politică. Ghidându-se după sloganul arhicunoscut deja care ne aminteşte că „politica e o curvă”, intelectualilor le vine greu să intre în politică. Şi asta nu neapărat pentru că ar fi nişte oameni, totalmente, morali care nu „preacurvesc”. În fond, sunt tot oameni, iar omul, se ştie, e supus greşelii. Dar, intelectualii ştiu că intrând în diferite partide vor fi nevoiţi să mintă, să se compromită, să fie demagogi... Când spun intelectuali nu mă refer la toţi absolvenţii de facultăţi, nu toţi cei care au studii superioare sunt şi intelectuali. Şi, paradoxal, cred că sunt şi absolvenţi de liceu care pot intra în categoria intelectualilor datorită erudiţiei lor. Datorită faptului că citesc şi au o cultură bogată. Marea majoritate a politicienilor e formată din ingineri şi din economişti, din oameni care au absolvit facultăţi tehnice. Dacă-i luăm doar pe cei patru şefi de stat postdecembrişti vedem limpede acest aspect. Iliescu, inginer, absolvent de Politehnică la noi şi de... ceva special la Moscova, mă îndoiesc că l-a citit pe Dostoievski. Constantinescu, inginer geolog, apropiat şi cunoscător al rocilor, stâncilor şi bolovanilor, mă îndoiesc că a fost în Agonie şi extaz citindu-l pe Irvin Stone (piatră). Băsescu, navigatorul,     absolvent al Academiei navale „Mircea cel Bătrân”, cu siguranţă, nu l-a citit pe Jean Bart cu al său Europolis, iar, în fine, Johannis, profesor de fizică, neamţ, care, certamente, ştie să explice ce se naşte prin frecarea unor materiale sau ce este un ohm,  mă îndoiesc că a parcurs Condiţia umană a lui Balzac, de pildă. Singurii intelectuali sadea, care au făcut politică la nivel înalt au fost Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor, decedaţi între timp, dar cu probleme grave de moralitate amândoi. În rest, au mai luminat, meteoric, scena politică poeta Ana Blandiana, filozoful Andrei Pleşu şi actorii Ion Caramitru şi Mircea Diaconu. Proporţional, cred că nici măcar 1% dintre cei care au decis parcursul nostru în ultimii 26 de ani nu au fost intelectuali. I-am ales şi i-am lăsat să ne conducă pe nişte oameni care nu au priceput cum funcţionează sufletul omenesc. Desigur, politica nu operează cu sufletul. Uneori nici cu mintea. Dar electoratul, aşa tâmp şi ignobil cum e, din păcate, are suflet şi, uneori, chiar şi minte. Din fericire!
Îmi vin în minte câteva nume celebre care au făcut politică şi, implicit, au avut „grijă” de noi: Dumitru Sechelariu de la Bacău, Marian Oprişan de la Focşani, Nicolae Mischie de la Târgu-Jiu, Radu Mazăre de la Constanţa, Gheorghe Ciocan de la Satu Mare, oamenii de fotbal Dumitru Dragomir, Anghel Iordănescu şi Gigi Becali sau doctorul Sorin Oprescu. Majoritatea din P.S.D., majoritatea penali şi cercetaţi de D.N.A. E destul de limpede ce i-a determinat pe aceştia şi pe mulţi alţii, să „se ocupe” de ţară. Desigur, dorinţa nobilă de a avea o Românie prosperă, cu condiţii de trai ridicate, cu salarii mari şi locuri de muncă, cu autostrăzi şi spitale moderne, fără hoţi, fără corupţie, fără penali. Da, această dorinţă îi mâna pe ei în luptă... Doar că între timp au constatat că pot fura. Şi, datorită erudiţiei lor, cu ajutorul vastei culturi pe care o aveau au acţionat în acest sens. S-au lăsat duşi Pe aripile vântului, pentru a ajunge la Fraţii Karamazov care erau în plină Răscoală, pentru că Unchiul Vanea agasat de Domnişoara Iulia, care era o Femeie la 30 de ani se refugiase pe Muntele vrăjit cu cele Trei surori, generând astfel O tragedie americană printre cei Umiliţi şi obidiţi. Apoi, într-O noapte furtunoasă, loviţi de Năpasta care se abătuse asupra Conului Leonida faţă cu reacţiunea au găsit O scrisoare pierdută pe care, citind-o, au aflat multe informaţii D-ale carnavalului... Şi aşa mai departe... Desigur, acesta e un joc. Dar trist e faptul că tot în joacă ne-au condus şi ei, politicienii lipsiţi de cultură pe care i-am ales la modul serios. Mă rog, atât de serios cât am putut noi, electoratul neserios, neşcolit şi neimplicat. Timp de 26 de ani intelectualii au stat deoparte şi departe de politică. Iar acest lucru se vede şi se simte. S-a dovedit, o dată în plus dacă mai era cazul, că politica nu este pentru intelectuali. Intelectualii din politică sunt o „rara avis”(o pasăre rară; dau traducerea în cazul în care citesc articolul şi politicienii!). Politica românească e plină de economişti şi de ingineri, care se pricep, conform studiilor, la... inginerii economice. Că unii se dau şi intelectuali, odată ajunşi la bulău şi „comit” trei-patru cărţi în şase luni e strict problema lui Patapievici. Să scrie şi el că doar e intelectual...


Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu