Premierul nu poartă chiloţi?

Motto: „Este mai înţelept să afli decât să presupui” Mark Twain

Noul premier desemnat, domnul Dacian Cioloş, nici n-a apucat să-şi încălzească scaunul de la Palatul Victoria că a şi comis-o. În lista pe care a propus-o Parlamentului, cu viitorii miniştri, se afla un tânăr domn, medic de profesie, care avea câteva fotografii cu el însuşi, în chiloţi. Speriat la aflarea veştii, prim-ministrul a dat înapoi şi l-a înlocuit pe fostul manechin, acum, medicul Andrei Baciu, cu şeful Institutului Oncologic din Cluj Napoca, domnul Patriciu Achimaş Cadariu. Personal, susţin că domnul Cioloş s-a pripit. Sau a greşit. A greşit ori când l-a propus ministru al Sănătăţii pe tânărul fost manechin, ori după aceea, când l-a retras de pe listă.

Fiecare dintre noi avem nişte pasiuni. Dar nu toţi ne facem şi o carieră din acea pasiune. Tânărul Andrei Baciu iubeşte medicina şi s-a făcut medic. Un medic excepţional, deşi tânăr, aşa cum îl recomandă CV-ul. Însă un medic fără prea multă experienţă. Pe lângă iubirea acestuia pentru medicină, omul avea şi pasiunea modelling-ului. Asta presupune să faci reclamă unor produse vestimentare. Costume, blănuri, cămăşi, chiloţi. Ei bine, tânărul medic pozând în chiloţi atunci, când a fost fotomodel şi-a atras o doză semnificativă de pudibonderie, acum, când a fost propus ministru. Dacianul nostru, pudic se pare şi pripit, totodată, l-a retras iute de pe listă motivând că tânărul medic este... prea tânăr şi că nu vrea să planeze nici o suspiciune asupra oamenilor lui. Era, oare, prea bătrân când l-a propus, cu patru-cinci zile înainte? Categoric, nu! Dar speriat de un posibil ministru al Sănătăţii, care, cândva, a stat în chiloţi, premierul ruşinat l-a tăiat de pe listă. Cu siguranţă, dacă medicul poza în blană premierul nu îl tăia. Îmi amintesc, oarecum şocat, de alt premier care a pozat, în blană, da!, dar avea la picioare niscaiva mistreţi. Morţi, împuşcaţi! Asta era pasiunea lui, să împuşte. Pasiune, nota bene, nu meserie! Pe ăla nu l-a schimbat nimeni, a rămas prim-ministru până când a ajuns la puşcărie, cu glonţul eşuat din gâtlej. Năstase Adrian parcă, aşa se numea... Apoi, dacă cercetăm atent ne amintim de alt prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Şi-ăsta a avut ca pasiune modelling-ul. Şi-ăsta a pozat, poate nu în chiloţi, că aşa erau vremurile alea cenuşii, dar a fost fotomodel. Şi prim-ministru. Oare frumuseţea e un handicap, în politică? Se pare că după opinia Dacianului, da. Care a uitat de alt prim-ministru (câte coincidenţe!) dat jos de ortacii bătrânului comunist, Iliescu Ion. Muncitoarele de la Apaca erau străbătute de frisoane, din cap până-ntre picioare, la vederea lui Petrică. „Petre Roman a venit, soarele a răsărit!” ăsta era sloganul disperatelor muncitoare din anii ’90. Să fie chiar atât de deranjant, pentru unii, faptul că patria are bărbaţi frumoşi?

Iată deci, domnule Cioloş, de ce ai greşit! Oare dumneata nu stai în chiloţi niciodată? Nici atunci când mergi la medic pentru un control, de rutină, la prostată? Motivul retragerii de pe listă al domnului Andrei Baciu mi se pare penibil, desuet şi aiurea. Dacă tânărul medic era nepregătit profesional, atunci stătea în picioare motivul tăierii lui de pe listă. Dar să motivezi că nişte fotografii din spaţiul virtual pot arunca o pată de neîncredere pe Guvernul ţării mi se pare... esbulifantasgomagic! Da, într-adevăr, medicul Andrei Baciu nu are experienţă suficientă pentru a fi ministru, nu şi-a terminat încă rezidenţiatul şi e prematură numirea lui în această funcţie. Ăsta e un motiv care stă în picioare... Dar faptul că are sau n-are chiloţi nu cred că interesează pe nimeni. Haideţi, domnule Cioloş, să nu ne mai uităm în chiloţii nimănui, ci să-i analizăm munca. Vorba altui premier (sic!) prieten bun cu gradele unei băuturi spirtoase, „părerea mea”!

Sorin Oros

P.S. Între timp, domnul Cioloş a tăiat-o şi pe doamna Cristina Guseth propusă la Ministerul Justiţiei. Dar pe-asta n-a tăiat-o pentru că purta chiloţi, ci pentru incompetenţă. De data asta, parafrazând motto-ul de mai sus,  premierul nu a presupus ce poate sau ce nu poate doamna, ci a aflat. Şi a acţionat prompt. Admir oamenii care greşind recunosc acest fapt şi le dau girul. Îi prefer pe ăştia în locul ălora care, fiind prim-miniştri (sic! sic!) plagiază, dar susţin că opera este, în totalitate, rezultatul scremetelor neuronilor propri. Era unul, Victor Ponta, parcă... Nu?