Muzica de fond

11 septembrie 2017

Şoferi? Criminali? Sinucigaşi? Sau... idioţi?!


Motto: „Unde te grăbeşti, şofer? Vreau s-ajung urgent în cer” Girel Barbu

      

    
România este o ţară sigură. În acest enunţ există, cel puţin, două certitudini. Prima, aici nu s-au comis încă atentate teroriste şi a doua,  acest popor e foarte greu de desţelenit, de trezit din „somnul cel de moarte”. Bun. Dar ce nu e sigur aici? Multe, foarte multe lucruri, dar azi mă opresc la drumurile ţărişoarei şi la cei care circulă pe ele. Şi-anume, şoferii! Sau, conducătorii auto, dacă vreţi! Ori, participanţii la trafic, mai pretenţios! Eu le-aş spune idioţi! Sau cretini! Imberbi purtători de capuri fără creiere! Viteji ancestrali ce se trag din spiţe nobile de Ştefani, Mihai, Corvini ori Vlazi. Din spiţe genealogice pentru că atunci participanţii la trafic, ori la bătălii conduceau caii. Care n-aveau nici spiţe, nici osii. Desigur, există mulţi conducători auto care-şi merită acest nume. Serioşi, atenţi, preventivi şi care respectă regulile de circulaţie. Dar printre ei s-au infiltrat foarte mulţi criminali şi sinucigaşi. Nişte idioţi, carevasăzică!
Drumurile din România sunt pline de cruci. Pe orice drum ai ajunge nu lipsesc crucile aferente, de-o parte şi de alta a carosabilului, în amintirea celor care nu mai au nevoie de permisul de conducere. Mi se pare un obicei prost şi dizgraţios. Crucile se pun pe morminte, nu pe locurile în care au decedat unii sau alţii. Ce-ar fi să punem cruci la paturile spitalelor ori în apartamentele noastre? Că unii mai mor şi pe-acasă... Dar, fiecare cu crucea lui!
Revenind la posesorii de permise de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice, afirm cu toată certitudinea că unii sunt asasini. În general sunt tineri, care nu prea ştiu ce e munca, primesc maşina de la părinţii iubitori şi e obligatoriu să arate lumii că sunt „bazaţi”. Ignoră semnele de circulaţie, nu semnalizează niciodată schimbarea sensului de mers, ori trecerea de pe o bandă pe alta, conduc cu viteză mult peste limita admisă pe anumite porţiuni, vorbesc la telefon, îşi pipăie „maimuţele” din dreapta lor, parchează unde văd că e liber sau pe trotuar şi, adesea, ucid oameni nevinovaţi. Dac-ar muri şi ei n-ar fi rău, dar scapă „din ghearele morţii” pentru că iubitorii părinţi le-au dat maşini „bengoase”, nu căruţe. Şi după luni de procese scapă cu o condamnare cu suspendare. Dacă au ghinion iau câţiva ani de „bulău”, dar ies mult mai repede. C-aşa-i România! Sensibilă la vinovaţii încarceraţi.
A doua categorie de „eroi auto” este cea a sinucigaşilor. Cam tot din aceleaşi motive provoacă accidente, doar că ăştia nu intră în alţii, ci în ei înşişi. Atunci când maşinile li se izbesc în ziduri, case ori copaci. Şi mor. Lasă în urmă dureri care nu se vor stinge niciodată, lacrimi, amintiri şi întrebări fără răspunsuri. De ce? Dacă nu pleca? Dacă nu depăşea în curbă? De ce a condus cu 130 km/oră? Unde se grăbea? Dar nici noi şi nici ei nu mai putem răspunde...
Ultima categorie e a şoferilor idioţi. Prea fricoşi şi deloc stăpâni pe regulile de circulaţie. Aici pot intra mulţi bunici care deja sunt depăşiţi de vremuri. Ăştia nu văd la mai mult de 50 de metri în faţă şi, ca atare, şofează „la pas”, adunând coloane de vorbe dulci în spatele lor. Parchează pe un loc şi jumătate ori de-a curmezişul şi, în intersecţii, aşteaptă să treacă inclusiv maşinile care încă n-au ieşit din garaj. Fac manevre de parcă ar pilota tancuri, ţinându-se disperaţi de volan cu ambele mâini, cu priviri speriate şi cu transpiraţii reci, de la ceafă la nada curului. În această categorie se regăsesc şi multe femei, care adesea, au darul de a încurca traficul rutier. Superbe fiinţe, ştiţi că nu sunt misogin, dar în faţa evidenţei, nu prea vă mai pot apăra! Sunt, însă, şi multe femei care şofează impecabil. Dar ele nu se văd foarte des în trafic din cauza... prudenţei excesive!
În România fiecare conduce cum vrea, după propriile reguli. De aceea drumurile sunt împodobite cu cruci, iar rata mortalităţii provocate de accidentele rutiere ne situează în „Top Trei” din Europa. Pentru statistică să reţinem cifrele: ultimul loc, Suedia cu 28 de morţi la un milion de locuitori, locurile 1, 2, 3, România, Polonia, Letonia cu 103-100-98 de morţi la un milion. Cu menţiunea că primele trei locuri se schimbă între ele anual. Sigur că drumurile proaste contribuie la cocoţarea pe podium a României, dar cred că există o instituţie care nu îşi face treaba aşa cum ar trebui: Poliţia Rutieră! Din lipsă de personal, din lipsă de fonduri, Poliţia Rutieră nu se zăreşte decât pe la accidente. Or, ea ar trebui să patruleze pe drumurile ţării şi să-i umfle pe toţi cei care conduc autoturismele după propriile reguli. Bugetul ar creşte, iar morţii ar rămâne vii! Dacă nu se face nimic în acest sens riscăm să ajungem să avem un trafic rutier ca-n Egipt, unde acum câţiva ani, şoferul unui taxi a oprit rabla căreia, iniţial, îi căzuse portiera la îmbarcare pe podul de peste Nil, pentru a ne face câteva fotografii cu marele fluviu african. Poliţia egipteană a trecut pe lângă noi salutându-ne din mers. Iar în spatele taximetrului staţionat amărăştenii claxonau făcându-ne să credem că am nimerit la un concert de orgă, cu sunete înalte. După imortalizarea noastră deasupra Nilului, ne-am văzut fiecare de treaba lui: şoferul a căutat alţi clienţi, iar noi ne-am întors acasă. Unde acum ne simţim ca pe Nil...

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu