Muzica de fond

15 octombrie 2017

Pumnul, palma şi femeia


Motto: „Dacă iubeşti pe cineva, atunci îl iubeşti aşa cum e, şi nu cum ai dori tu să fie” Lev Tolstoi

        Iubirea! Ce minunăţie! Dar, paradoxal, câtă suferinţă produce! Iubirea doare mereu; şi când o ai dar şi când o piezi. Asta, deoarece, iubirea este, adesea, mult mai complexă decât o pot pricepe oamenii. Sau, mai corect, unii oameni. Sau, şi mai corect, bărbaţii. Sunt bărbat, dar recunosc că uneori nu am înţeles-o nici eu. Poate acum o înţeleg. Sper. Deşi, aşa cum spunea Tudor Muşatescu „de la o vârstă inima nu mai e obligată să iubească; e suficient să bată”!
          Mă tem că foarte mulţi oameni înţeleg iubirea greşit. O interpretează total eronat. Evident că nu ai nevoie de nicio şcoală pentru a înţelege iubirea, ea apare şi la un analfabet, şi la un academician. Nu e nevoie de aproape nimic pentru a iubi. E suficient doar să o faci. Să îţi urmezi inima. E cea mai bună cale de a te lăfăi în iubire. Se spune că iubirea e oarbă, şi pe mulţi îndrăgostiţi îi orbeşte. Nu la propriu, evident, dar cred că îi şi tâmpeşte pe unii, şi, de data asta, nu la figurat. Mulţi bărbaţi chiar se tâmpesc atunci când iubesc. Doar aşa se poate explica de ce bărbaţii care susţin că iubesc o femeie, o lovesc! Care e legătura dintre iubire şi bătaie? Dintre o floare şi un pumn! Dintre sărutări şi vânătăi! Dintre mângâieri şi păruieli! Una singură, tâmpenia! În general, tâmpenia se face simţită, aşa cum îi spune şi numele, la oamenii tâmpiţi. Proşti, adică. Oameni reduşi, simpli, fără şcoală, fără cultură, şi fără o gândire proprie. Cazurile de intelectuali care-şi „frăgezesc” partenerele sunt mai rare. Dar există, din păcate!
          Bărbatului i se sugerează de mic faptul că e superior femeii. Chiar de către mă-sa... „Tu eşti băieţel, eşti mai puternic decât sora ta. Trebuie să ai grijă de ea”! Iar băiatul, când creşte, are grijă! Are grijă să-i spună femeii de lângă el că e superior, că doar el ia decizii, şi că ea trebuie să accepte tot ce spune el. Nu întotdeauna i-o spune prin vorbe, adesea apelează şi la gesturi... tandre. O mângâie şi-o pipăie. Dar cum bărbatul e puternic, uneori, forţa e disproporţionată. Iar a doua zi femeia are un ochi vânăt şi buza spartă. Buza gurii... cealaltă e doar jumulită agresiv de virilul stăpân. Bărbatul regretă, plânge şi-o asigură că nu se mai repetă. Dar, după o vreme, când vine nervos de la muncă, unde l-a certat şeful că e leneş sau incompetent, bărbatul iar o „mângâie”. A doua zi îi spune c-o iubeşte şi nu poate trăi fără ea. Şi mă tem că nu minte. Pentru că fără ea pe cine s-ar mai descărca iubăreţul bărbat? Doar nu se poate bate singur! Deşi, ăsta ar fi cel mai bun lucru; aşa ar realiza cât e de tâmpit!
          Dragelor, iubirea cu palme şi pumni nu există. De asta ar trebui să fiţi conştiente mereu. Când apare prima palmă, iubirea decolează cu viteza sunetului (350 m/s). Ceea ce ar trebui să faceţi şi voi dar cu viteza luminii (300.000 km/s). Indiferent de ce aţi realizat alături de masculul iubitor, indiferent de copiii pe care-i aveţi cu el, indiferent de banii ori funcţia lui, indiferent că sunteţi şomere, singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să plecaţi. Dacă nu o faceţi la prima palmă, următoarele vor veni ca o binecuvântare a unei relaţii cu un tâmpit. Acceptând palma vă asumaţi şi pumnul viitor. Vă semnaţi, de fapt, posibilul certificat de deces. În alb. Adică îi daţi tâmpitului dreptul de proprietate asupra fiinţei voastre. Dreptul de a vă bate, de a vă jigni, şi de a vă ucide. După prima palmă deveniţi un obiect. O maşină de făcut mâncare, de spălat şi de futut. Funcţionaţi pe bază de „curent”, pe care-l primiţi ocazional de la stăpânul casei. De parteneriat ori de iubire nu mai poate fi vorba.
          E plin cimitirul de femei omorâte de cei care le iubeau. Spitalele, la fel. Iar voi continuaţi să rămâneţi alături de ei. De ce, dragele mele?  Nu puteţi să vă trăiţi viaţa dacă nu sunteţi bătute? Aşa credeţi că se manifestă iubirea? Iertaţi-mă, dar cred că sunteţi niţel proaste... Dacă rămâneţi alături de cei care vă iubesc lovindu-vă, meritaţi să fiţi bătute. O cereţi prin prostia de care daţi dovadă. Am spus mereu că sunteţi mai puternice decât bărbaţii. Mental vorbind. Folosiţi-vă mintea şi părăsiţi criminalul cu care aţi convieţuit. Mereu există o soluţie, o cale. Nu mai acceptaţi umilinţa. Acţionaţi! E vorba de viaţa voastră, nu de viaţa lui ori a copiilor voştri. Sacrificiile, în acest caz, sunt inutile. Şi, adesea, mortale. O relaţie în care bărbatul îşi loveşte femeia este o relaţie stăpân-sclav. Fără iubire, fără tandreţe, fără viitor. Şi, de multe ori, fără viaţă. Aşadar, dacă vreţi să trăiţi faceţi-o alături de un bărbat care ştie să vorbească. Cel care nu ştie, loveşte. În cele din urmă şi bărbaţii sunt limitaţi, cu toate onorurile care li se aduc în detrimentul femeilor.

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu