Muzica de fond

14 ianuarie 2018

Rubensieni, grăsuni şi dodoloţi


Motto : „Când un adult e supraponderal, putem spune că e pe proprie răspundere, că şi-a făcut-o cu mâna lui. Însă, când vine vorba de copii, tragedia e mult mai mare pentru că kilogramele în plus sunt vina părinţilor” Mihaela Bilic

        Dacă acum 30-40 de ani obezitatea era ţinută sub control şi cazurile erau puţine, acum ea a explodat în toată lumea. America, patria grăsunilor şi-a impus influenţa şi-n acest domeniu. A exportat-o în Canada, în Europa şi a ajuns şi pe la nea Gheorghiţă... Avem şi noi grăsunii noştri. Şi, de ce nu i-am avea? Avem de toate: şomeri, droguri, jafuri, crime, violuri, corupţie generalizată, învăţământ repetent, economie jalnică, spitale infectate şi cultură kitch-oasă. Ne mai lipseau grăsunii... dar nu purceluşii simpatici, care de Crăciun se transformă în tobă şi cârnaţi, ci grăsunii pe două picioruşe. Copiii. Dacă până prin 1990 eram un popor care făcea sport şi, implicit eram mai sănătoşi, acum am ajuns un popor de leneşi şi de umflaţi, care mor pe capete prin spitalele pline cu bacterii. Păpica gustoasă dar nesănătoasă şi ancestrala lene au făcut ca obezitatea infantilă să escaladeze vertiginos printre pământenii vechii Dacii, care a dat-o lumii pe Nadia Comăneci. Acum se poate organiza, fără nicio teamă, Campionatul Mondial de Sumo Adolescentin. Ţara e plină de grăsuni şi grăsune, rumeni şi pufoşi, ca purceluşii care-şi aşteaptă tragicul sfârşit în ajun de Crăciun. Şi în acest domeniu, ca în toate celelalte, educaţia joacă rolul principal. Copiii nu ştiu să discearnă ce e bun de ce e rău. Ce e sănătos sau nesănătos. Dar pentru asta s-au inventat părinţii. Ei au datoria de-a le spune şi impune odraslelor ce să halească pentru a fi sănătoşi. Or pe ei asta îi interesează prea puţin. Îşi lasă pruncii să bage-n ei dulciuri cu tona, sucuri carbogazoase şi hrană prelucrată artificial doar pentru a-i vedea sătui şi liniştiţi. Apoi, la calculator cu ei! Aşa au linişte. Şi părinţii, şi copiii. Dar e liniştea dinaintea furtunii. Asta pentru că băgând în ei toate mizeriile comestibile ale secolului XXI, pruncii depozitează în maţele lor substanţe pentru care organismul nu e pregătit. Nu au „piesele” necesare pentru a procesa otrăvurile alimentare. Astfel, în câţiva ani organismul lor dă pe dinafară. Se umflă. Se deformează. Nu mai arată a trup de om, ci aminteşte de imaginea celor trei purceluşi ai fraţilor Grimm. Bieţii copii nu realizează acest aspect decât la şcoală, când ceilalţi, mai norocoşi, încep să râdă de ei. „Ha, ha, ha, uite grasu!Părinţii îl înşfacă de braţele care amintesc de cele ale luptătorilor de sumo şi fug cu ei la doctori. Dar… să îngraşi un trup e simplu, mai dificil e să-l “dezgraşi”. Copilul e pofticios şi cere ceea ce i-a plăcut. Pizza, fornetti, snack-uri, hamburger ori sălămior. Cu maioneze, cu cartofi pai, cu sosuri şi zemuri delicioase şi colorate pastel. Ca să-ţi ia ochiul. Apoi, umflat la burdihan ca o gâscă-ndopată, pruncul cere lichide. Dar cum să bea apă plată cu lămâie? Aia e doar pentru divele din reclamele tv. Iar mămica iubitoare îl serveşte instant pe pruncuşorul-porcuşor cu o găleată de Cola. Că-i place la băieţel. Şi bea şi surioara lui. Apoi, umflaţi şi fezandaţi adorm râgâind ştrengăreşte spre bucuria părinţilor inconştienţi, dar încântaţi că au şi ei copii. Halal părinţi! Când medicii îi anunţă că urmaşii lor suferă de obezitate infantilă nu se agită prea tare. “Decât rahitici ca somalezii, mai bine să fie bine făcuţi”, îşi spun ei, la fel de inconştienţi. Abia când grăsunii nu se mai pot lega la şireturi şi încep să mănânce un pui rotisat la prânz, şi-o omletă din opt ouă, la cină, părinţii încep să-şi pună întrebări. Le răspunde medicul de familie… “Îmi pare rău să vă anunţ, dar copilul, odorul dumneavoastră are diabet, hipertensiune arterială, colesterol mărit, insuficienţă renală şi gută. Şi, mai mult decât atât, sângele se zbate să se strecoare printre grăuncioarele de grăsime care poposesc, de-a valma, prin vasele de sânge. Mă rog, impropriu spus, vase de sânge, mai degrabă, borcane cu untură”. “Vai de mine, şi ce e de făcut?” ţipă isterizaţi părinţii. “Acum mai nimic… eventual să-i concepeţi necrologul”.
          Cam asta e situaţia, onorabili părinţi inconştienţi, care credeţi că un copil dacă e umflat cu mâncare şi cu dulciuri, e sănătos şi liniştit. Nu e suficient să daţi de trei ori din buci pentru a fi părinţi. Şi gorila, şi câinele, şi chiar şi ariciul dau de trei ori din buci. Şi îşi ocrotesc urmaşii mai bine decât mulţi bipezi. Aţi văzut arici obez? Nu, pentru că ăla nu bea Cola, nu haleşte la McDonalds şi face şi mişcare fugind după furnici. Nu stă la laptop până vine mă-sa aricioaică să-i vâre râma-n gură.

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu