Muzica de fond

11 martie 2018

Scrisoare deschisă tovarăşului Liviu Dragnea


Motto: „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei” Mihai Eminescu

       
          Mult stimate şi iubite tovarăşe, Liviu Dragnea, brav conducător al celui mai iubit partid, ctitor şi făuritor al unei Românii prospere, democratice şi sănătoase, militant de seamă şi luptător neîncetat pentru respectarea legilor în patria noastră, pe această cale ţin să vă adresez câteva cuvinte calde, sincere, din inimă, izvorâte din cel mai profund sentiment omenesc, după dragoste. Şi anume, ura. Da, stimate tovarăşe, Liviu Dragnea, te urăsc! Te urăsc pentru capacitatea indubitabilă de-a coagula elita, spuma şi caimacul ţării, în jurul dumitale, întru propăşirea măreţelor idealuri de apărare a patriei noastre scumpe de noi înşine. Noi suntem duşmanii ţării, poporul! Noi sugem sângele acestei ţări ca nişte vampiri nenorociţi, nelăsând partidul să guverneze în pace! Noi ne-am clădit vile cu piscine, din truda eroică a poporului, lăsându-i pe bieţii tovarăşi din partid să trăiască din ajutoare sociale, în timp ce noi prosperam! Noi, poporul, suntem vinovaţi că nu vă lăsăm să faceţi legi drepte, prin care să putem intra în temniţe obscure dacă vă împiedicăm, prin manifestaţii, să guvernaţi! Noi avem cea mai mare vină pentru că ne opunem sclipitoarei O.U.G. 13 prin care furtul nu mai este incriminat! Noi, tovarăşe Dragnea suntem vinovaţi pentru că nu suntem de acord cu agramaţii, plagiatorii şi tăietorii de „pamblici”, fără „pronume” care au fost „supprefecţi”! Te mai urăsc, tovarăşe, pentru că te-ai înconjurat de femei sclipitoare şi delicate, care ascultă şi execută, întocmai şi la timp, ordinele partidului măreţ. Te mai urăsc, tovarăşe, pentru mustaţa dumitale neaoşă, care acoperă o dantură proletară ştiind că „dinţii sunt oglinda minţii”!
          Dar am şi motive de invidie. Aşadar, te invidiez, tovarăşe, pentru jongleriile cu Tel Drum şi Belina. Te mai invidiez, tovarăşe, pentru vila luxuriantă pe care ai reuşit s-o clădeşti muncind pe brânci, în timp ce eu şi poporul nu am reuşit muncind tot pe brânci. Te invidiez, tovarăşe, pentru capacitatea de-a tăia în carne vie renunţând la două Guverne slabe, puse de dumneata şi punându-l pe-al treilea, considerat bun, dar tot cu aceiaşi oameni în proporţie de 80%! Mai invidiez capacitatea dumitale, tovarăşe, de-a lupta crâncen cu D.N.A.-ul care te tot sâcâie inutil.
          Trebuie să mai ştii, mult stimate tovarăşe, că am şi motive de apreciere. Astfel, apreciez enorm faptul că te-ai dus nonşalant la D.N.A., iar acolo au ţâşnit spontan, din pământ parcă, nişte academicieni ciudaţi, cu cefe late care te-au protejat de furia mulţimii ignorante şi neştiutoare de carte. Asta arată cât de mult eşti iubit de către intelectualii acestei ţări, tovarăşe. Mai apreciez, tovarăşe Dragnea, felul în care ştii să-ţi întorci propriile vorbe. Când spun asta mă gândesc că înainte de alegeri spuneai, la o televiziune, că programul de guvernare e lege, iar dacă nu va fi realizat, dacă nu se pune în practică, vei demisiona. Că, cică, nu eşti făcut în eprubetă! Apoi, după câteva luni afirmai că nu ai niciun motiv să îţi dai demisia, deşi ai schimbat trei Guverne într-un an, pentru incapacitatea de-a guverna. La fel ai întors-o şi cu imunitatea parlamentară, tovarăşe! Că eşti împotriva ei, apoi când cele două tovarăşe shhaideh-rovaniene erau pe punctul de-a fi cercetate le-aţi apărat cu colţii, dumneata şi tovarăşii de arme. În popor se spune, când procedezi astfel, „că mănânci căcat”! Nu vreau să fiu necivilizat, tovarăşe şi spun doar că nu eşti consecvent cu propriile afirmaţii.
          Mai am încă destule motive de ură, de invidie şi de apreciere la adresa dumitale, tovarăşe! Dar nu cred că eşti interesat de ceea ce simt eu. Nu cred că eşti interesat nici de ceea ce simte majoritatea poporului pe care-l guvernezi. Aşadar, mă opresc cu enumerarea aici.
          Dar mă îmboldeşte o întrebare firească. De ce, tovarăşe Dragnea, nu vrei dumneata să-ţi dai demisia şi de ce ţii cu dinţii-oglinda minţii să conduci o ţară care, iată!, de un an şi jumătate este împotriva metodelor impuse de dumneata? Manifestaţii, mitinguri, marşuri, plătite de Soros, e drept, în toată ţara. Nimic nu merge bine, totul e incert. Oare chiar toţi ăştia care ieşim pe străzi suntem proşti, neştiutori, manipulaţi? Oare chiar toţi avem „decât” patru clase? Oare chiar toţi suntem asistaţi social? Nu, tovarăşe, nu! Nu suntem ca pe vremea lui Lăpuşneanu „proşti, dar mulţi”. Suntem „decât” mulţi, tovarăşe şi ştim să deosebim doar de decât, subprefect de supprefect, panglică de pamblică şi imunoglobulină de imunoglobină. Da, tovarăşe, ştim să vorbim corect limba ţării. Şi mai ştim să gândim singuri, fără ajutorul partidului. Şi vedem, tovarăşe. Şi citim, tovarăşe. Şi ne informăm, tovarăşe!
          De ce e atât de greu să ne arăţi că eşti bărbat şi să-ţi dai demisia punându-te la dispoziţia D.N.A.-ului? Dacă eşti curat şi neimplicat în nimic obscur vei fi eroul nostru. De ce preferi să planeze tot felul de suspiciuni asupra dumitale, tovarăşe? Hai, fii bărbat, dă-ţi demisia! După cercetări, dacă vei fi achitat, nimeni şi nimic nu-ţi va mai sta în cale să ajungi Preşedinte, Rege, Împărat, sau toate la un loc. Te vom vota cu patru mâini şi cu conştiinţa împăcată că eşti un om demn, corect şi cinstit, un tovarăş de nădejde al acestei triste patrii pe care tovarăşul Liviu Dragnea a ridicat-o de „pe culmile disperării”! Vom urla cu toţii, în cor: „Liviu Dragnea să trăiască, că-i capu la ţara noastră”! Dar până atunci...?

   Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu