Conştiinţa politicienilor

Motto: „Tragedia vieţii constă în ceea ce moare într-un om în timp ce trăieşte” Albert Schweitzer

       

       

Conştiinţă = sentimentul înţelegerii existenţei personale şi a integrării ei în univers şi sentimentul pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.

Politician = persoană care face politică urmărind, în primul rând, satisfacerea intereselor personale, iar, mai apoi, a intereselor de grup.

Acum că ştim despre ce vorbim să vedem ce e cu această conştiinţă, a politicienilor. În primul rând, pentru a înţelege de ce exişti, cum te integrezi în univers şi cât de morale sunt acţiunile pe care le faci, e nevoie de multă minte şi de foarte multă cultură. Boul, vaca şi găina nu înţeleg de ce există şi cât e de moral să se acupleze în faţa oamenilor. Nici integrarea în univers nu e un motiv de meditaţie pentru un babuin, pentru o gâscă (fie ea chiar din Videle!), ori pentru şacali. Toate animalele, păsăretul şi insectele trăiesc din instinct, nu se gândesc la morală, păcate, pedepse şi alte asemenea chestiuni specifice humanoizilor. Din aceste motive, animalele nu fac politică. Această grea sarcină îi revine omului. Dar nu tuturor oamenilor, ci doar celor aleşi de soartă.

Politicianul vrea binele. Binele său personal, evident, pentru că de-aia face politică la nivel înalt. Nu a ajuns senator sau deputat pentru a-i ajuta s-o ducă mai bine pe nişte amărâţi din Teleorman, de exemplu. Nu. El s-a sacrificat pentru el şi pentru familia lui. Iar sacrifiul lui constă în uciderea omeniei din el. Devine rece, fără sentimente, fără morală, fără conştiinţă. Morala şi conştiinţa fiind atribute umane, politicianul devine bou, babuin, şacal, sau vacă, gâscă ori găină. Să aibă el, să-i fie bine lui, restul nu mai contează. Ce dacă a promis că va face aia şi aialaltă pentru comunitate? Doar nu e greu să spui ceea ce vor să audă proştii. Apoi începe să se integreze în univers clădindu-şi imperii financiare cu care să-şi înţeleagă existenţa personală printr-o moralitate personală, strâmbă. Nu e moral ce e moral, ci e moral ce-mi place mie. Iar mie, senator sau deputat îmi place banul, nu şcoala. Cu bani rezolvi totul, dar cu şcoală multă nu faci mai nimic. Ai doar gânduri în plus. Mai mult de jumătate dintre cei care ne decid viaţa sunt absolvenţi de şcoli înalte, nu la 22-23 de ani cum e normal, ci pe la 40-50. Dacă cineva crede că ăştia au făcut şcoala „pe bune”, e cel mai naiv om de pe planetă. Dar neavând conştiinţă, pe aleşi nu-i interesează părerea lumii. Scopul scuză mijloacele. Iar scopul lor e unul singur: să facă orice ca să le fie bine lor! Doar lor. În aceşti oameni a murit tot ceea ce ar fi trebuit să trăiască atâta timp cât trăiesc şi ei. Desigur, e tragic, dar mai tragic e pentru noi, cei care suntem nevoiţi să le suportăm deciziile. Aici mai apare o problemă. A noastră. De ce le suportăm acestor nemernici, fără conştiinţă, mârşăviile? Răspunsul e simplu: pentru că suntem proşti! Politicienii s-au ridicat dintre noi, nu au aterizat aici din altă ţară, sau de pe altă planetă. Or, dacă populaţia e proastă, redusă şi incultă credeţi că cei care se ridică deasupra ei sunt academicieni? Nicidecum.

Un argument solid care demonstrează prostia ambelor tabere, alegători şi aleşi, e mitingul recent organizat de P.S.D. împotriva abuzurilor. Abuzuri ale cui, măi, P.S.D.-ule? Că eşti la putere de doi ani, ai schimbat trei Guverne proprii şi tot tu eşti cel abuzat? De către cine, maică? Cine te fute, astfel încât să nu-ţi poţi îndeplini Programul de Guvernare? Cine conduce ţara? Portarul de la uzină îl abuzează pe director, sau invers? Dar, oare, nu e un abuz când îţi obligi oligofrenii să participe la miting? Nu e un abuz când îţi sperii „intelectualii” că le tai ajutoarele sociale dacă nu ies la miting? Nu e un abuz când le spui oamenilor că-i dai afară de unde sunt angajaţi dacă nu strigă „Sus P.S.D.” şi „Jos Statul paralel”? Cine abuzează pe cine, abuzatule? Nişte proşti, mai deştepţi, pe alţi proşti, mai proşti.

Cuvântul conştiinţă cred că ar trebui retras din vocabularul limbii române. Este un cuvânt mort, întocmai oamenilor de pe aceste meleaguri, care sunt morţi, deşi sunt vii.

„Hai P.S.D.”... la groapa de gunoi a istoriei!

Sorin Oros

Unica soluţie, înc-o revoluţie!

Motto: „Nu poate fi revoluţie decât acolo unde este conştiinţă” Jean Jaures

       

     

Fraţilor, e jale mare! Se încheie un ciclu istoric şi, la orizont, se iveşte următorul. Sunt 30 de ani de neocomunism, de pseudodemocraţie, ani în care ţara asta a fost sfâşiată. P.S.D.-ul dragnist a adus poporul în starea în care se afla în 1989. Atunci nu aveam mai nimic; mâncare, curent, drepturi, libertăţi, demnitate. Acum le avem pe toate, mai puţin demnitatea. Care e cea mai importantă pentru cei care gândesc cu creierul şi nu cu stomacul. Dacă 30 de ani, poporul ăsta a trăit fără demnitate mă tem că acum s-a săturat. Prea e pe faţă totul. Imixtiunea în justiţie, legi cu dedicaţie pentru un singur om, minciuni strigătoare la cer, prostia şi incompetenţa ridicate la rang de normalitate, manipularea celor fără minte şi fără dinţi, alungarea şi îndepărtarea valorilor de orice fel (sociale şi culturale!), circ în Parlament, etc. Doar un om prost nu le sesizează. Sau unul care e interesat să nu le vadă. Să le luăm pe rând.

De doi ani P.S.D.-ul se dă peste cap să schimbe legile justiţiei, astfel încât Dragnea să scape de orice învinuiri. Au inventat limita pentru furat, aşadar poţi fura liniştit până la 200.000 de lei. E legal. N-o iei la găoază, în celulă, dacă furi 199.000 de lei, ci o dai tu unei „păpădii” de 25 de primăveri, pe yachtul personal, în apele Braziliei sau ale Madagaskarului. Au eliberat borfaşii din temniţe, care acum fut femei şi copii într-o veselie.

Au promis autostrăzi, şcoli, spitale. Nimic, nimic, nimic. Minciuni grosolane.

Femeile lui Dragnea. A părăsit-o pe Bombonica (probail, era prea dulce iar asta se vede în dantura dragliană!) şi şi-a tras-o pe Irinuca. Nu, nu capra lui Creangă, ci o fată iubitoare de bărbaţi mai mai decât tăticul ei. Nimic de zis, omul are sentimente, e bărbat şi iubeşte pe cine poate. Pentru că poate. Dar celelalte femei? Alea cu funcţii? Alea care zâmbesc stingher şi care nu ştiu rosti o propoziţie corectă în limba maternă? Carmen Dan, Olguţa, Firea? Că Dăncilă e chintesenţa, asta e la alt nivel, e prim-ministrul României. Care nu ştie o limbă străină, dar nici limba română. Ce cărţi a citit asta? Ce cultură are „duamna” premier? Bleahhh, sper să nu borăsc în timp ce scriu...

Manipularea. Şi-au obligat prostovanii care-i votează să vină la mitingul de la Bucureşti, iar ăia habar n-aveau pentru ce sunt acolo. Emiteau onomatopee şi zâmbeau tâmp. „V-a obligat cineva să veniţi?” urla Firea suverană, într-un orgasm fals şi timid degrevat de apăsările habotniciei ortodoxe. Nu, duduie, nu i-a obligat nimeni, doar i-a şantajat. Toţi au văzut şi citit cum erau şantajaţi bieţii muritori pentru a participa la miting. Iar bieţii muritori, ăştia, sunt proşti de bubuie dacă pot crede că cineva îi poate da afară din serviciu, că le poate tăia ajutoarele sociale şi alocaţiile pentru copii, dacă nu participă la chemarea partidului. Proşti, proşti, proşti. O masă de proşti cu care P.S.D.-ul face ce vrea. Dar, proştilor, voi trăiţi din ajutoare sau aveţi pensii de 1.000 de lei, iar stăpânii voştri au palate de cleştar şi-şi dau pensii speciale de 4-5-6-7 mii de lei. Puteţi procesa informaţia asta? Nu puteţi, proştilor, pentru că sunteţi proşti.

Diaspora. Au plecat din ţară din cauză că o duceau prea bine, toţi meseriaşii şi constructorii de calitate. Au plecat profesori şi doctori. Oameni care nu au plagiat, spre deosebire de cei din Parlament, care au plagiat en-gross. Au plecat oameni cu cap şi cu forţă. Acum, salvatorii patriei, tovarăşii inculţi, foşti şoferi, mecanici auto şi secretare vor să le impoziteze şi confişte banii câştigaţi în Europa. Bă, sunteţi sănătoşi la cap? Dacă n-aveţi bani pentru promisiunile voastre de căcat, tăiaţi-vă, bă, pensiile speciale şi salariile uriaşe.

Parlamentul. S-a decis prin Referendum naţional limitarea numărului de trântori la 300 şi transformarea Parlamentului Bicameral în unul Unicameral. A rămas doar pe hârtie că, în fapt, sunteţi tot 465 de „vampiri”. Vă place să sugeţi, nu? Fiţi siguri că multă lume vă livrează materie primă. Voi, proştilor, care-i votaţi v-aţi gândit ce se putea face cu salariile celor 165 de „vampiri” care ar fi trebuit să zboare? Puteţi calcula 35.000 de lei pe lună ori 165? Apoi puteţi aduna cu 12 luni? Apoi puteţi aduna, din nou, cu nouă ani? Vă ajut, ar fi vorba de, aproximativ, 632.700.000 de lei. Ajungeau de vreo două autostrăzi? Dar de vreo trei spitale? „Vampirii” ăştia au lăsat decenţa şi morala deoparte şi se amuză când vreun gândac cu guşă porcină vorbeşte despre sexul anal şi de felul în care termină o femeie senator sau deputat în Parlamentul României.

La final, isprava lui Firea. Ţoapa a vrut să profite de succesul Simonei Halep, dar tenismena şi publicul (altul decât cel adus cu japca la miting!) au spulberat-o. Chiar aşa, ce căuta Simona Halep în „ţara ei”? „Bine-ai venit în ţara noastră” a gângurit pierdută-n corul de huiduieli spontane, gospodina Firea. Madamo, ai fost huiduită şi huiduită vei rămâne pe veci, în istorie, cu toată pofta ta de mărire. La moaşte nu te huiduie nimeni, încearcă acolo, credincioasa pământului!

Concluzionând, suntem mult mai trişti decât în 1989. Mult mai năpăstuiţi. Ar fi cazul ca mămăliga să explodeze. Personal nu văd altă ieşire din acest marasm împuţit decât printr-o revoluţie. Printr-o schimbare de regim, de Guvern. O revoluţie paşnică, cu blocarea tuturor activităţilor sociale, până când toţi incapabilii şi nemernicii, toţi hoţii şi inculţii vor fi daţi la o parte. Nu instig pe nimeni la revoltă, vă somez doar să judecaţi şi să analizaţi, să priviţi şi să simţiţi ce e în jurul vostru. Apoi să dormiţi în continuare. Sau să acţionaţi.

Sorin Oros

Eternul timp

Motto: „Timpul e un copil care joacă zaruri” Heraclit

       

Ce este timpul? Cred că sunt zeci sau sute de definiţii ale timpului, definiţii care încearcă să ne explice ce este acesta. Nu ştiu dacă, şi la ce ne ajută, totuşi, să ştim definiţia exactă a timpului. Asta pentru că omul trăieşte doar într-o perioadă din acest timp. Vreo 60-80 de ani. În restul timpului omul nu ştie nimic despre acesta. Poate cineva să ştie ce a fost în timpul dinozaurilor, acum vreo 250 de milioane de ani? Sau, mai recent, acum vreo 2-3 milioane, când ei deja nu mai existau? Poate cineva să ştie cum o să fie peste un milion de ani? Sunt sigur că nu. Singura certitudine pe care o ştim despre timp este că acesta este etern. Etern pentru el însuşi, nu pentru noi. Pentru noi timpul e doar o perioadă în care existăm pe pământ. Pentru noi timpul e doar o jumătate de miime de secundă din timpul timpului. Şi, paradoxal, uneori ni se pare că trece atât de greu! Dar timpul are tot timpul din lume pentru că este infinit. Este etern în comparaţie cu noi, care avem doar timpul nostru iar apoi dispărem în neant. Sau pe lumea cealaltă unde vom învia, după cum ne învaţă popii.

          Neîncercând să dau o definiţie a timpului pentru care mi-ar trebui, poate, o eternitate mă încumet să emit nişte supoziţii referitoare la ceea ce ar trebui să facem cu timpul. Cu timpul nostru personal, din viaţa noastră. În primul rând cred că ar trebui să-l exploatăm la maximum. Să nu avem timpi morţi. Să folosim fiecare secundă pe care o avem pentru a trăi frumos. Pentru că deşi trăim 60-80 de ani, şi ni se pare o perioadă foarte lungă, aceşti ani se duc iute. Apoi, după ce se termină timpul nostru nu mai e nimic. Chiar dacă Biserica ne spune că există viaţa de apoi. O fi existând, reprezentanţii B.O.R.-ului or fi ştiind mai bine, dar viaţa aia de apoi este în afara timpului. Este în neant. Este în nimic. Noi trebuie să trăim şi să gustăm viaţa atâta timp cât trăim. În cei 60-80 de ani pe care-i avem la dispoziţie. De ce să lăsăm pentru viaţa de apoi lucrurile pe care le putem face în timpul vieţii? Nu cred că ar fi tare greu dacă în timpul vieţii am fi corecţi, loiali, sinceri, dacă am citi, dacă ne-am înconjura de tot ceea ce este frumos, dacă nu am comite nelegiuiri. Nu ar fi tare greu să ne vedem fiecare de treburile noastre, şi să nu ne amestecăm în viaţa şi timpul altora. Cât de greu ne-ar fi, de exemplu, să nu aruncăm flacoanele de plastic pe geamul maşinii, şi să le strângem din pădure când mergem la grătare? Cât de greu ne-ar fi dacă nu am viola, fura sau ucide? Garantat se poate trăi fără toate astea. Sunt sigur că în acest timp, al nelegiuirilor, am putea simţi viaţa la un alt nivel. Mă tem, însă, că ceea ce propun este o utopie, deoarece omul este prea limitat pentru a-şi folosi tot creierul şi tot timpul pe care-l are la dispoziţie. Astfel, omul trebuie să bată, să fure, să mintă, să ducă războaie, să fure ţări, să vândă păduri şi flote care nu-s ale lui, să violeze femei care nu-s ale lui, să-şi cumpere insule Beline care nu-s ale lui. Şi toate astea, în timpul lui. Adică într-o jumătate de miime de secundă alocată lui însuşi. Oare câte se întâmplă într-un minut atunci?

          Şi, totuşi, ce e timpul? Pentru mulţi e nimic. Dar pentru unii, puţini, e totul.

Un sfat mic pentru un partid mare

Motto: „De cum m-am născut am început să ţip. Nu-i tocmai agreabil să intri în viaţă bocind” Mihail Drumeş

       

         

Dragă P.S.D.-ule! În virtutea dreptului la liberă exprimare, drept pe care mi l-am câştigat, cu greu, prin expulzarea dureroasă din vaginul mamei mele în această lume fantastică, din care facem parte şi eu şi tu, permite-mi, te rog, să-ţi dau un mic sfat. Tare mult aş vrea să-ţi apleci urechea (tu sau cei care au urechile exersate!) la micuţul meu sfat, care, poate, te va face şi mai mare decât eşti acum. De o bună bucată de vreme te chinui să implementezi un program de guvernare aiuristic, program despre care liderul tău, Don Livione, spunea înainte de alegeri că are valoare de lege, şi că dacă nu veţi reuşi „vom fi daţi jos”. Au trecut doi ani, dar jos a ajuns doar economia ţării, speranţa şi nivelul de trai al românilor. Tu, P.S.D.-ule eşti tot sus. Şi de acolo de sus te străduieşti permanent să faci bine pentru ţară şi pentru oameni. Aproape că ţi-ar reuşi dacă nu te-ai lovi de nişte oameni care gândesc. Dar tu, partidule măreţ nu ai nevoie de aşa ceva. Tu poţi acţiona şi elucubra doar acolo unde materia cenuşie e pauperă, dantura ciuruită, sângele inferior alcoolului şi nivelul studiilor absolvite staţionate la etapa de gimnaziu. În consecinţă, micuţul meu sfat ar fi acesta: în loc să ieşi în fiecare campanie electorală cu minciuni gogonate în care vorbeşti despre şcoli, spitale şi autostrăzi, mai bine distruge-le! Nu, nu glumesc, P.S.D.-ule! Dacă vrei linişte pentru a putea face tot ce vrea Don Livione trebuie să demolezi şcolile, în primul rând. Ce pula calului să facă românii cu atâta şcoală? Devin deştepţi, nene, şi se apucă de mitinguri anti P.S.D. Apoi, după absolvire fug iute prin Europa şi America şi uită de sfânta ţară. Crede-mă, maximum patru clase ajung! Astfel ţi-ai asigura electoratul pentru o sută de ani. Ai câmpii mănoase, să le are, să producă grâu, s-avem pâine, că zahăr şi ulei le dai tu în campanie. Apoi spitale... de ce să-i tratezi, mai ales pe ăştia care sunt anti P.S.D.? Lasă-i să moară, să se umple de bacterii, de bubiţe pe cur şi pe coaie, de puroaie şi de cancere, în spitale de pe vremea lui Moş Ion Roată. Ce lasere şi operaţii laparoscopice? Barde, cosoare, fierăstraie şi sule, ca-n Evul Mediu. Tratează-ţi oponenţii cu dispreţ, P.S.D.-ule, nu cu metode moderne prin care să nu curgă sânge. Să curgă, frate, sânge, valuri de sânge să ţâşnească din Opoziţie! Iar autostrăzile dă-le-n franţ!, de ce să circule oponentul prin statul tău şi să vadă câtă frumuseţe naturală incumbă? Îi vin idei şi-ţi face concurenţă. Vine oponentul liberal, udemerist sau userist şi-ţi beleşte Belina. Lasă-i drumul de ţară, cu colbul ancestral şi investeşte în cai. Să tropăie ţărâna străbună sub copitele Opoziţiei! Să simtă şi să ştie cine-i stăpân în acest colţ de Rai. Tu nu vezi, partidule, că toţi cei cu şcoală multă sunt împotriva ta? Nu vezi că majoritatea celor care te susţin sunt analfabeţi şi agramaţi? Nu-ţi vezi proprii miniştri cum se exprimă în limba română? Ăsta e viitorul, partidule, oameni simpli, fără şcoală, semianalfabeţi şi săraci. Taie investiţiile de la şcoli şi spitale, şi fă câte zece biserici într-un sat. Nu mari, nişte bojdeuci cât să-ncapă cinci popi în câte una, cu enoriaşii aferenţi uliţei arondate lăcaşului sfânt. E plină ţara de popi fără slujbe. Dă-le şi lor o pâinică şi mergi pe mâna lor. Ţi-i fezandează de nu mai trebuie să mergi în campanie electorală pe coclauri. Popa-i frăgezeşte şi tu-i hrăneşti... cu iluzii. Asta e cartea câştigătoare! Şcoală multă, probleme multe! Distruge şcoala şi-ţi rămân doar proştii cu care poţi face ce vrei. Iar deştepţii să se ducă-n Europa, că tot asta urlă: „Vrem o ţară ca afară”! Lasă-i să meargă afară, să muncească pe brânci pentru o coajă de pâine, dacă n-au vrut pomana ta.

Ascultându-mi micul meu sfat nu ai mai avea nicio problemă. Eşti un partid socialist, de stânga, adică aperi egalitatea dintre indivizi, atunci fă-i pe toţi proşti, partidule, nu da şansa unor „hiene” să studieze şi, mai apoi să-ţi scuipe-n cap şi să urle „muie P.S.D”! E tare urât să strige aşa ceva, crede-mă! Eu nici nu ştiu ce înseamnă, că mama m-a dus de mic la biserică... dar am scăpat repede, mai apoi! Probabil că tu ştii, dar ce mai contează...

Ăsta a fost micuţul meu sfat, partidule socialist! Urmează-l şi nu vei regreta! Salutări miniştrilor tăi agramaţi şi, în special, doamnei Viorica care duce aprige lupte cu limba maternă. Adică limba de la mamă. De la mama ei. Că limba tatălui n-a mai apucat-o, că ăsta a crăpat în Imperiul Roman! De aceea se spune limba maternă şi nu paternă. Că tata e necunoscut la limba asta.

P.S. 1 Scuze pentru divagaţiile finale dar am vrut ca micul meu sfat să fie foarte bine înţeles!

P.S. 2 Scuze pentru folosirea cuvântului divagaţie. Înseamnă că m-am abătut de la subiect. E sinonim cu digresiune.

Sorin Oros