Educaţia sexuală

Motto: “Orice femeie frumoasă are între picioare o sală de aşteptare” A. S. Puşkin

        

       

         Astăzi voi penetra vaginul virgin al educaţiei sexuale mioritice, subiect care în România este evitat şi considerat ruşinos. În Occident acest subiect este obligatoriu, în familie, în şcoală şi în societate. La noi este subiect tabu. În Occident violurile şi agresiunile sexuale sunt scăzute (exceptând atrocităţile comise de musulmanii emigranţi!), la noi ele deschid orice jurnal de ştiri.

          Aşadar, de ce are femeia între picioare o “sală de aşteptare”, cum, plastic, se exprimă poetul rus? Poate pentru că acolo este poarta vieţii; intrarea într-un univers orgasmic şi, totodată, ieşirea în lume a unei vieţi noi. Acolo e poarta în spatele căreia ia naştere viaţa. Şi e normal să fie o “sală de aşteptare”, deoarece viaţa vine pe rând. Bărbaţii doresc să intre înăuntru din două motive: unii de plăcere, alţii de necesitate. Unii pentru relaxare, alţii pentru a produce viaţă, pentru a produce urmaşi. Iată, deci, că pruncii nu sunt aduşi de barză (sau de cioară, în cazul ţiganilor cum jignitor se cultivă încă această glumă tembelă!). Pruncii vin pe lume în urma unui contact sexual comis între un bărbat şi o femeie. În urma unui “futai”, procedeu prin care penisul erect al bărbatului intră în vaginul umed al femeii şi eliberează sămânţa. Adică sperma, care uneori iese în două minute, alteori în douăzeci. Apoi, un spermatozoid norocos penetrează un ovul mai maleabil şi se produce fecundarea. Se naşte viaţa. În burta femeii se naşte viaţa! E o minune, dar e una umană. Se întâmplă, adesea, asemenea minuni pe pământ. După nouă luni femeia deschide “sala de aşteptare” şi, în chinuri, expulzează bijuteria familiei. Bijuterie căreia după vreo zece ani ar trebui să i se deschidă ochii, şi să i se spună lucrurile esenţiale despre apariţia ei pe lume. Or, la noi, povestea cu barza e atât de lălăită încât mă mir că mai poposesc berzele prin satele româneşti, la câte lucruri li se pun în cârcă. Noi facem copii, dar ne ruşinăm să-i facem şi oameni normali. Să-i învăţăm de mici că unele organe sunt periculoase dacă nu le cunoşti instrucţiunile de folosire. Ne e ruşine să le spunem că “sala de aşteptare” şi “clienţii” care poposesc în ea le pot schimba, iremediabil, viaţa. Că acolo se naşte viaţa şi că tot de acolo poate apărea moartea. Le spunem pruncilor că au mânuţe, degeţele, năsuc, guriţă, burtică şi ochişori, dar omitem să-i informăm că mai au puluţe şi pizduţe. Astea sunt ruşini, nu au voie să pună mâna, şi nici să vorbească despre  ele. Datorită acestei ignoranţe ne violăm propriile fiice, şi îi condamnăm la închisoare pe propriii fii. Dăm naştere unor prunci nedoriţi, îi abandonăm prin tomberoane, ori ne jelim copilele care mor născând prin boscheţi. Nici de bolile venerice care se transmit prin contact sexual nu discutăm cu ei. Tusea măgărească e una, blenoragia e alta. Tot ce e legat de sex, la noi e tabu. Dacă eu vorbesc şi scriu mereu despre sex sunt catalogat obsedat sexual, am auzit asta nu o dată… La noi se învaţă că homosexualii sunt nişte monştri care trebuie arşi pe rug, fetele care se fut sunt târfe, copiii vin cu barza, miresele trebuie să fie virgine, iar bărbaţii trebuie să-şi bată nevestele. Şi, evident, la noi fetele nu sug pula, şi băieţii nu ling pizda! Astea sunt doar metafore… Românii sunt cei mai puri, aproape nişte zei. Da, zeii ignoranţei care ucide! Copiii noştri trebuie să descopere singuri, pe pieile lor, tot ce e legat de sex. Copilele se sperie la prima menstruaţie pentru că bunele lor mămici nu le-au informat că, lunar, “sala de aşteptare” intră în revizie tehnică. Nu le-au spus nici că jucându-se cu puţa tractoristului din sat riscă să se baloneze şi să creeze viaţă. Şi-atunci, panicate, aruncă viaţa în closetul patriarhal. Aruncă viaţa între fecale… Probabil de aici vine vorba că “viaţa e de căcat”! Bunele mămici nu le-au spus fiilor lor să folosească prezervativul când fac raiduri prin “sălile de aşteptare”. La noi, doar Dumnezeu face tot, cu voia Lui se întâmplă totul. El aduce pe lume oameni, El însămânţează femeile, noaptea, sub plapumă, El ucide pruncii nou născuţi, dar nedoriţi. Exclusiv El. Iar când oboseşte delegă aceste atribuţii berzelor, nişte păsărici care n-au nicio treabă cu… păsărica.

          Cred că această tară, această ruşine legată de sex e perpetuată şi cultivată de B.O.R. Doar în ţările ortodoxe aduc berzele copiii, în celelalte pruncii apar în urma unui act sexual.  Copiii din Occident învaţă de mici tot ce ţine de sexualitate. Învaţă că homosexualitatea nu e o alegere, ci un destin, că sperma nu trebuie lăsată în vagin, că există prezervative, că fetele au menstruaţie, că futându-se neprotejaţi pot lua SIDA, sifilis, blenoragie sau păduchi laţi, că actul sexual se face doar cu acordul ambilor parteneri şi nu cu forţa, că femeia trebuie respectată şi nu bătută, şi că dacă femeii îi întârzie ciclul poate fi vorba de o sarcină şi trebuie consultat ginecologul, fără nicio ruşine. Pentru tinerii români aceste lucruri nu există. Ei observă singuri că băieţelul are ceva în plus faţă de fetiţă, între picioare. Şi-anume o puţă. Care, fără instrucţiunile de utilizare poate produce viaţă ori moarte, deopotrivă.

          Părinţi români, educaţi-vă pruncii şi vorbiţi cu ei despre sex. Asta vă poate salva, peste ani, de nenorocirile provocate în “sala de aşteptare”.                  

                                                                                                Sorin Oros