Motto: „Politica şi fotbalul sunt domeniile cele mai
accesibile oamenilor cărora le place să se audă vorbind” Octav Bibere
Sportul
este un lucru minunat. Minte sănătoasă în corp sănătos, spuneau latinii. Nu
dezvolt aici beneficiile sportului. Le ştim. Dar vreau să vorbesc despre cei
care se uită la sport şi care îşi susţin echipa favorită. Suporterii. Sau
microbiştii. Ori, cei mai vehemenţi, oamenii din galerie. Nenorociţii ăştia,
ultimii, sunt nişte frustraţi. Nişte imbecili care au drept deviză violenţa.
Merg la stadion să se bată nu să-şi susţină echipa favorită. De-asta se ocupă
suporterii. Dar galeria vrea sânge. Vrea pumni, picioare, scaune rupte şi aruncate-n
capul adversarilor. Vrea muie. Dă muie. Scuipă. Apoi fuge. Idioţi şi laşi. Se
întâmplă peste tot, nu doar la noi. Singurii care au eradicat huliganismul de
pe stadioane sunt englezii. Adică, inventatorii sportului cu balonul rotund.
Da, dar asta după ce au fost suspendaţi din cupele europene vreme de cinci ani.
Măsura a fost luată după ce la finala Cupei Cupelor, din 1985 de la Bruxelles,
au murit 39 de oameni. Se înfruntau echipele Liverpool şi Iuventus Torino.
Huliganii englezi au năvălit în sectorul destinat italienilor care s-au sufocat
sub greutatea celorlalţi, care-i împingeau, din spate. Apoi s-a prăbuşit şi
zidul stadionului sub povara celor care încercau să-l escaladeze pentru a
scăpa. Trist. După cinci ani, însă, englezii au fost reprimiţi în Europa, iar
acum, pe stadioanele lor, fără garduri de protecţie, femeile îşi ţin copiii în
braţe şi cântă la unison încurajându-şi favoriţii. Ba, mai mult, berea e la
discreţie în sectoarele amenajate special din incinta stadioanelor.
Civilizaţie, nu?
Am văzut
recent un meci din Liga a patra în care combatantele erau „originalele” Steaua şi Rapid. Zic „originale” deoarece ambele au sosii şi nimeni nu prea ştie care
cine e. Ei bine (bine, pe dracu’!), în
timpul jocului nişte derbedei au năvălit peste alţi derbedei. Nu se mai uitau
la meciul de fotbal, nu-şi mai încurajau favoriţii, ci săreau cu picioarele
unii pe alţii. Pumni, scaune rupte, capete sparte, sânge, teroare şi spaimă.
Jandarmii şi firma de pază, surprinşi, ca de fiecare dată, au intervenit târziu şi ineficient. Nimeni nu
mai urmărea meciul, unii se băteau, alţii încercau să fugă, iar cei în vârstă
se tupilau speriaţi ca să nu fie loviţi de derbedei. Oare ăsta este sportul?
Asta e civilizaţia? Să mergi pe stadion şi să-i dai un pumn în cap altuia care
ţine cu altă echipă? Categoric, nu! Asta e prostie, demenţă, frustrare şi
laşitate. Cretinii care-şi zic microbişti dar merg pe stadioane ca să se bată
cu rivalii nu au nicio legătură cu sportul. Sunt doar nişte derbedei, fără
şcoală multă, cu imense frustrări cotidiene, cu o educaţie precară, şi animaţi
de spiritul de turmă. Dacă-l iei pe unul de-ăsta separat, e blând şi laş ca un
mieluşel. Singur nu face nimic, dimpotrivă, dacă-l înghesuie doi stelişti, el
fiind rapidist, îţi spune iute că şi el e stelist. Sau invers. Dar la grămadă e
mare viteaz. Un căcat cu ochi şi fără minte.
Sigur, e
foarte greu să stăpânim huliganismul într-o ţară în care Liviu Dragnea e păzit
de huligani, iar Tudorel Toader, Ministrul Justiţiei emite legi prin care
puşcăriaşii să primească despăgubiri de vreo 10.000 de euro după ce au violat
sau ucis, dar au stat în condiţii grele la pârnaie. De asta se preocupă capii
ţării, nu sunt interesaţi de copiii cu alocaţii mizere, ori de sistemul
sanitar. Aşadar, singurul lucru pe care-l putem face e să avem grijă când
mergem pe stadioanele ţării ca să ne încurajăm favoriţii. În special la Steaua,
Dinamo, Rapid, U. Craiova şi... U. Cluj! Din păcate. Deşi sunt clujean nu pot
uita bătălia pe care au dus-o U-iştii, acum câţiva ani, în duelul cu CFR Cluj,
când un viteaz microbist U-ist l-a mutilat pe un jandarm. Vorba lui Aristotel:
„Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi
e adevărul”!
Sorin Oros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu