Muzica de fond

11 mai 2018

Femeiuşca mioritică



Motto: „Frumuseţea e primul dar pe care natura îl face femeii, dar şi primul pe care îl cere” Auguste Mere

      

          Româncele sunt printre cele mai frumoase femei din lume. E un adevăr verificat, în timp, şi constatat pe podiumurile de prezentare a modei, în industria cinematografică, în concursurile de frumuseţe sau sportive. Probabil e o combinaţie reuşită între genele dacice şi cele romane. Ceea ce nu se poate spune în cazul somalezelor, hinduselor sau mongolelor. Dar fiecare e cu frumuseţea sa şi cu optica personală.
          Românca se naşte, ca orice femeie, la nouă luni. Urlă, ţipă, plânge, suge. Mai doarme, mai face caca în pamperşi şi creşte. La trei-patru ani îşi dă cu ojă pe unghii, iar pe la şase-şapte unele se machiază în compania vreunei mătuşi binevoitoare şi, parţial, inconştiente. La 12-13 probează încălţămintea cu tocuri, blănurile, pălăriile mamei şi ale mătuşilor. Stă tot mai mult în faţa oglinzii şi se visează fotomodel. Deja ştie că e frumoasă. Conştientizează asta şi de la 14-15 ani încolo se îmbracă provocator, prematur pentru anii ei. „Bondarii” roiesc deja pe lângă stupul ei şi, până la urmă, unul tot are noroc să intre şi să-nţepe. Fetei i se pare „cool” deşi e mult prea devreme ca să lase pe cineva să-i cotrobăie prin col. Dar cum şcoala e plictisitoare, profesorii sunt „naşpa”, iar lectura îi ia din timp, fata iese pe Corso la un suc. Gătită, aranjată, machiată, ca o păpuşă vie. Flăcăii vin, consumă şi pleacă. Domnişoara capătă experienţă şi constată că flăcăii se topesc după fetele frumoase şi sexy. Ştie că flăcăii nu caută fete citite pentru că, i-au spus amicele ei, flăcăii nu le duc la sala de lectură, ci la sala de biliard. Să se joace cu bilele. Logic, dealtfel. Şi-atunci, alea care-au fost văduvite de Mama Natură, pun bănuţ peste bănuţ ridicând câte-un crăcuţ, ca să aibă-un nou sânuţ. Se-aranjează în punctele esenţiale, adică buci, buze, ţâţe îşi mai pictează două-trei desene rupestre pe pielea fină ca o botină şi intră-n rândul femeilor fatale. Huzuresc câţiva ani, expuse-n piscine, terase şi cluburi, ca şi ceasurile în vitrinele de la Mall. Le mai ia câte unul, le pipăie, le probează, le trage rotiţa şi cheiţa, le mai unge, dar le pun apoi la loc, pe etajeră. Doar că acum e etajera din Piaţa de vechituri, că marfa nu mai e nouă. E uzată şi, pe-alocuri, scârţâie. S-a şubrezit, între timp, cuibul cucului. Şi s-a lărgit. Acum pot intra şi ieşi şi câte doi cuci deodată, să cânte ora exactă pe două limbi. Timpul trece, cucii cântă, fata speră la o nuntă. Doar că bărbaţii sunt nişte copii toată viaţa. Adoră să se joace cu păsăricile, dar niciunul nu vrea să le ducă acasă. Mai ales dacă e una îmbunătăţită, cu E-uri şi fără îndeletniciri casnice. Oricât am nega asta, românii sunt conservatori. Vor frumuseţe doar în aparenţă, la prima mână, dar, în fond, ei caută femeia care să aibă grijă de ei, ca buna lor mamă. Să le-asigure păpica, să le calce izmenele, să ţină casa curată şi să le livreze urmaşi. Or, una de-asta, îmbunătăţită artificial nu are asemenea îndeletniciri. Că la piscină nu a învăţat-o nimeni cum să gătească şi să frece jegul de pe cămăşi. Iar prin Mall-uri nu te învaţă nimeni cum să faci ciorbică. Acolo „decât” o sorbi ţuguindu-ţi botoxul întocmai unui cur de găină.
          Se spune că femeile frumoase sunt mai prostuţe, iar alea mai puţin frumoase (pentru că nu există femeie urâtă!) sunt mai deştepte. Mai citite şi mai educate. Cred că aşa este. Pentru că dacă femeia frumoasă trebuie să se expună mereu, aia mai puţin frumoasă ezită să iasă şi face altceva în acel timp. Citeşte, studiază şi are alte preocupări care o ajută să fie preferată de bărbaţii care vor un cuib, în detrimentul frumuseţilor efemere, care sunt doar pasagere. Pentru că frumuseţea trece odată cu timpul. Iar la 40 de ani e mai dificil ca o femeie să stea expusă la terase în aşteptarea prinţului pe cal alb. La anii ăştia vine doar calul. Frumuseţile care erau acum 20 de ani regretă, dar timpul fuge inexorabil şi imperceptibil. Nu mai au ce să facă. Trăiesc din amintiri şi adună regrete. Se urâţesc şi pe dinafară şi pe dinăuntru. Devin scorpii, dar zmeii nu există decât în basme. Aşadar, nu are cine să le vină de hac. Datorită faptului că n-au ştiut să-şi gestioneze frumuseţea, şi pentru că s-au lăsat conduse de ea, acum clachează. Vieţi ratate. Şi ce e şi mai trist e faptul că multe nici nu înţeleg asta. Dau vina pe ghinion.
          Nu vă faceţi un ţel în viaţă să fiţi frumoase. Încercaţi să fiţi deştepte. Asta rămâne, pe când frumuseţea dispare. Iar o femeie deşteaptă poate să fie şi frumoasă.

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu