Muzica de fond

6 mai 2018

Dezvoltare personală



Motto: „ Eşecul este temelia succesului, iar succesul este ispita eşecului” W. Somerset Maugham

        
             În ultimul deceniu, sau poate chiar mai mult a apărut, la noi, un concept nou: acela de dezvoltare personală. Fiind o fostă ţară comunistă, aici totul ajunge mult mai târziu. Trăim într-un regim al obscurantismului şi-al ignoranţei. La oamenii din fostele state comuniste, totul ajunge după ce Occidentul şi S.U.A. s-au săturat deja de ele. Aşa e şi cu acest concept care, cică, ne învaţă cum să ne dezvoltăm ca indivizi, cum să avem succes şi cum să reuşim în viaţă. Ce idee frumoasă! Nişte psihologi s-au gândit să salveze omenirea şi au început să scrie despre cum trebuie să o facem fiecare. Demersul e bun în esenţă, dar aplicarea lui concretă e irealizabilă. Motivul e cât se poate de simplu: oamenii sunt diferiţi şi niciun om nu simte, gândeşte sau trăieşte la fel ca altul. Un concept nu se poate aplica niciodată la fel la două persoane. Fiecare e unic. Nu există o reţetă a succesului, cum nu este niciuna a fericirii. Dar fariseii din branşă s-au pus pe treabă şi au scris tot felul de paşi care trebuie urmaţi ca să avem succes în viaţă. Unii ne învaţă cum să nu ne enervăm, alţii cum să respirăm dacă suntem deja nervoşi, alţii ne îndrumă să gândim pozitiv chiar şi atunci când unul dă peste noi cu maşina şi ne rupe coloana, de exemplu. Oare cum pot să facă toate astea mai mulţi oameni care sunt diferiţi? Cum înţeleg toate astea nişte oameni care au un bagaj de cunoştinţe variabil? Cum pot aplica sfaturile astea un om cu liceul la seral şi unul cu două doctorate neplagiate? Cu toate astea, oamenii încearcă. Toţi se tem de insuccese şi de nefericiri, şi toţi vor să fie speciali şi unici. Şi-atunci, dacă văd că unul a avut succes şi a scris o carte despre asta, ceilalţi o citesc şi încearcă să-l copieze. Evident că dau chix pentru că nimic nu se aplică la fel, pentru toată lumea. Dar, în disperarea lor de-a nu claca, oamenii se amăgesc singuri ajutaţi consistent de aceşti farisei care ne dau sfaturi despre cum să trăim. Am frunzărit zilele trecute nişte maculaturi de felul ăsta şi m-am lecuit. Nu vreau să mă dezvolt după sfaturile lor, iar succesul nu se poate obţine urmând paşii unui individ care nu are nimic în comun cu mine. Ăla a avut succes pentru că a acţionat într-un fel personal, unic. Făcând ca el nimic nu îmi garantează că voi obţine succesul lui. Pentru că el, poate, a făcut compromisuri, poate a minţit, poate a fost sprijinit în demersul personal pentru a ajunge acolo unde şi-a propus. Iar eu, poate, nu vreau să fac nimic din ceea ce a făcut el. Sau, poate, fac întocmai dar nu întâlnesc aceiaşi oameni pe care i-a întâlnit el. Şi cum nu toţi gândesc la fel nu voi ajunge niciodată la rezultatele lui.
          Dezvoltarea personală este unică pentru fiecare om. Îi zice şi numele, dealtfel: per-so-na-lă! Nu are nicio legătură cu experienţele altora. Dar omul are nevoie mereu de chestii ajutătoare, de speranţă, de ceva în care să creadă. Se poate spune că omul este o fiinţă slabă care îşi foloseşte prea puţin propriul creier. Preferă să copieze, să facă paşii pe care i-au făcut alţii. Prea puţini sunt cei care se-ncumetă să acţioneze după propria gândire. Pentru asta e nevoie de personalitate şi de nonconformism. E nevoie de curaj. Toţi cei care au realizat ceva au făcut-o după gândirea proprie. Unii au riscat şi au reuşit. Au avut acest curaj de a-şi forţa limitele. Alţii au riscat şi au pierdut. Undeva au făcut greşeli. Dar nimeni nu a câştigat ceva în viaţă copiind pe altcineva. Vă dau un exemplu din gastronomie. Oamenii mănâncă peşte. Pane, saramură, ciorbă, prăjit sau crud. Dacă unul inventează o reţetă nouă şi pune pe sushi dulceaţă de afine cu cacao mă îndoiesc că toţi ceilalţi meseni vor cădea, extaziaţi, pe spate, în urma excitaţiei produsă papilelor gustative. Sunt lucruri unice, de gust, de plăcere, care nu se pot copia, care ţin de cultură, de personalitate. Nu vă mai amăgiţi singuri citind aberaţiile unor farisei care vor face bani pe naivitatea voastră. Nu vă veţi dezvolta niciodată urmând paşii şi sfaturile altora. Totul e la voi, succesul ori insuccesul, reuşita sau nereuşita. E nevoie doar de adevăr. De intenţii bune. Şi de curaj.

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu