Republica Teleorman din Republica Comunistă Română, din Uniunea Europeană?

Motto: „Ochii îs doi şi-s trişti. D-apoi inima, singură?” Grigore Vieru

       

În 24 ianuarie 1859 (159 de ani!) Ţara Românească şi Moldova se uneau luând numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti. Apoi, după Războiul de independenţă din 1877-1878 şi înscăunarea Regelui Carol I de Hohenzollern, statul devine Regatul României, în 1881. În 21 martie 1918, după ce Basarabia îşi proclamă autonomia din cadrul Republicii Ruse se uneşte cu Regatul României, dar doar pentru 22 de ani. Adică până în 1940, când intră sub talpa sovietică. Tot în 1918, pe 15 noiembrie se uneşte şi fostul Ducat al Bucovinei, cu Regatul. Peste 15 zile, la 1 decembrie 1918, Regatul României îşi măreşte graniţele prin unirea Transilvaniei şi a Banatului. Din 1918 până în 1947 se spune că se trăia bine în Regatul României, iar Bucureştiul era supranumit „micul Paris”. Dar „Stalin şi poporul rus doar prostie ne-au adus” şi Regatul României se transformă, din 30 decembrie 1947 (de la abdicarea Regelui Mihai!) până în decembrie 1989, într-o republică comunistă. Mai clar, din 1947 până în 1965, în Republica Populară Română, iar din 21 august 1965 până în 22 decembrie 1989, în Republica Socialistă România. După 1990 ţara se numeşte Republica România şi pare să o ia pe un drum bun. Dar, doar pare! Asta pentru că individul iliescu ion acaparează Revoluţia şi implementează ideile lui comuniste. Ţara o ia razna, oamenii fug care-încotro, politicienii fură tot ce-apucă, amărâţii se chinuie şi mor prin spitale rămase de pe vremea Regelui Carol I, şmecherii trag ţepe de miliarde apoi se alintă prin Costa Rici, Madagaskare şi Brazilii cu buci uriaşe, iar noua generaţie e abulică. Tinerii nu ştiu să scrie, nu citesc, nu învaţă dar se fut de la 15 ani, se droghează, beau şi ajung în come alcoolice, sunt agresivi, îşi fac poze prin „buzi”cu bidee şi căcaţi, iar valoarea la care se raportează e banul. Haos total. Nori negri. Ceaţă. Cangrenă generalizată. Urgie. Pe acest teren propice apare unul, Dragnea, dintr-un sat din Teleorman şi pune laba pe putere, în decembrie 2016. E şef de partid, cu rămăşiţe din acel partid născut în ilegalitate, în 1921, dar el vrea să fie Preşedinte. Sau cel puţin Prim-Ministru. Dar omul, muncitor nevoie-mare, că doar şi-a făcut o modestă căsuţă întinsă pe patru străzi din patru sate teleormănene, nu poate. Nu poate încă. Din cauză de dosare. Penale, nu de-alea cu şină. Dar pentru că are „ambiţ”, ca jupân Dumitrache face orice pentru a-şi metamorfoza dosarele în mape. C-aşa au prim-miniştri! Astfel începe din decembrie 2016, după ce un sfert dintr-un sfert, din votanţii eligibili pun ştampila, de-a-n boulea, pe P.S.D., lupta pentru crearea propriei republici în care poate să fie prim-ministru, preşedinte, rege, împărat sau orice vrea. Alege echipa de atac prin eliminarea intelectualilor reali şi rămâne la o mână de oameni fideli, incompetenţi, agramaţi, inculţi, docili şi, mă tem că şi proşti. Adică supprefecte (mai mult ca perfecte!), bătăuşi-mitralieră, îngenuncheaţi cititori de manuale de educaţie fizică şi prieteni/e cu Bachus, pentru că decât ăştia pot fi controlaţi. Şi, astfel aduce toată spuma Teleormanului în Guvernul României. O secretară de şcoală din Videle, cu profa din aceeaşi şcoală, la subsuoară. Măi, să fie! Unde se tupilau cele mai mari doamne care să aibă grijă de ţară!? La Videle! Nu la Academia Română, nu la Biblioteca Naţională şi nicăieri de unde noi, proştii, ne gândeam că ar putea apărea oameni deştepţi. La Videle... Un orăşel mititel şi sărac, dar cu oameni culţi şi gospodari, din judeţul... Teleorman! Carmencita, cu Viorica Vasilica (fain nume de muiere!), alături de don Liviuţ sunt trei. Trei, Doamne şi toţi trei... de-acolo! Nu, bre, nu sunt decât trei! Sunt treizecişitrei. Sau pe-acolo... pentru că mai sunt mulţi alţi teleormăneni în Guvern şi prin Ministere. Mirarea e cu atât mai mare cu cât în judeţ nu există nicio librărie. Iar reşedinţa de judeţ e oraşul Alexandria, oraş care aminteşte de cea mai mare bibliotecă din lume! Cred că e singurul judeţ, de altfel, în această situaţie penibilă. Adică, bre, acolo sălăşluiesc oameni deştepţi, autodidacţi, învaţă singuri, fac caca singuri, ce mai!, nişte oameni extrem de bine instruiţi! Atâta doar că supprefecta tremură ca un miel, la interviuri şi mai-mai plânge (deh, timiditatea!), iar duduia Vasilica, prim-ministresă, nostalgică după coafura anilor ’80 din secolul trecut bagă cu forţa Iranul şi Pakistanul în Uniunea Europeană. Cu gura. Că-ăştia din Teleorman sunt mari gurişti, dacă ne uităm la folclor, la emisiunile lui Mărioara Murărescu. „Bre, bădie, hai sub vie să-ţi arăt o cochilie, Ia stai, neico înc-o ţâră, c-o luai pe arătură”. Cam aşa ar fi... Iar dacă cele două state asiatice sunt în U.E., după mintea unui europarlamentar care nu ştie nicio limbă străină, putem băga şi Republica Teleorman în noua Republică Comunistă Română.

La 100 de ani de la Marea unire suntem atât de jalnici încât aş pleca unde văd cu ochii, chiar şi-n Congo, Vanuatu, Coreea de Nord ori Yemen. Voi, cei care puteţi, faceţi-o urgent! Lăsaţi-i pe analfabeţi şi pe cretini să moară în ţară asta tristă. Voi, ceilalţi, căraţi-vă... vă implor!

Sorin Oros