Muzica de fond

14 octombrie 2018

Da, recunosc, sunt gay

Motto: „Puţini au recunoscut că sunt homosexuali. Restul s-au dat la fund” Constantin Ardeleanu

Iată de ce nu poate evolua omenirea, în general, şi societatea românească, în particular! Până nu este elucidată orientarea sexuală, a mea şi a altora, omenirea bate pasul pe loc. Homosexualitatea a apărut atunci când au apărut oamenii, fie din maimuţă, după Darwin, fie din duhul lui Dumnezeu, după popi. Nu a apărut în 1207 şi nici în 1949. Şi cu toate eforturile homofobilor, ale Coaliţiei pentru Familie şi ale BOR-ului ea va dispărea doar atunci când va dispărea şi omul de pe pământ.
Am ascuns destul, aproape o viaţă, am jucat teatru destul în viaţă, prefăcându-mă că sunt ca voi, ca majoritatea. Am făcut asta pentru a nu suferi, pentru ca voi să nu-mi aruncaţi în faţă (sau pe la spate!) cuvinte sfinte, creştine, ca bulangiu ori poponar. Am făcut asta ca să nu fiu ocolit de voi, creştinii iubitori de semeni, cu Dumnezeu în inimă şi cu toleranţă zero. M-am prefăcut că sunt ca voi ca să am aceleaşi drepturi ca şi voi, cei care-i ascultaţi pe popi, le daţi bani fără chitanţă, mergeţi duminica la slujbe, iar apoi vă-mbătaţi şi vă căsăpiţi consoartele în faţa copiilor. Am pozat în creştin ca şi voi şi am făcut aproape tot din ceea ce face un bun creştin. Doar două chestii nu am putut să fac: să mă târăsc în coate şi-n genunchi în jurul bisericilor şi să pup moaşte. Poate aş fi încercat şi târâtul, dar poziţia era indecentă şi destul de periculoasă. Iar cu pupatul... noi suntem mai pedanţi, mi-era greu să-mi pun buzele pe microbii altor creştini.
Da, sunt gay, pentru că aşa m-am născut! Sunt gay pentru că în perioada intrauterină s-a produs un scurtcircuit în hipotalamus. Nu am devenit gay pentru că am văzut doi bărbaţi sărutându-se, şi nici nu am avut ocazia să dau peste poliţistul pedofil din Bucureşti sau peste Pomohaci. Sunt gay pentru că aşa cum spun creştinii, aşa m-a lăsat Dumnezeu! Nu a fost alegerea mea, cum nici alegerea voastră de a fi heterosexuali nu v-a aparţinut. Am suferit enorm alături de ceilalţi care sunt ca şi mine. Probabil voi mai suferi. Dar acum „dixi et salvavi animam meam”! Acum m-am eliberat. Acum pot să vă privesc în ochi şi să vă întreb de ce mă huliţi? Pentru că nu am omorât, nu am delapidat bănci, nu am falimentat industrii, nu am făcut trafic de influenţă în politică, nu am averi fabuloase dobândite fraudulos, nu mi-am bătut soţia niciodată, nu am băut ultimii bănuţi de pâine. Nu m-a interesat cum şi cu cine vă futeţi şi, întotdeauna, când făceam sex eram mult mai curat decât mulţi dintre voi. Apropos, relaţia mea actuală e una de convenienţă, de imagine, pentru a putea trăi liniştit. Mă afişam cu femei doar pentru ca voi să puteţi trăi liniştiţi, să nu vă mănânce-n cur ce făceam eu acasă după ce munceam exact ca şi voi. M-am întrebat de sute de ori de ce sunt gay şi nu heterosexual ca şi voi, majoritatea. Nu găseam răspunsuri, în tinereţe, dar acum ştiu. Acum ştiu că tot ce există pe acest pământ e lăsat de Dumnezeu. Şi pe mine şi pe voi ne-a lăsat aşa Dumnezeu. Puteam să mă nasc cu malformaţii, cu şase degete, cu handicap neuropsihic, orb sau surd. Nu m-am născut aşa. Sunt normal din toate punctele de vedere, şi fizic, şi psihic. Toţi ăştia de mai sus sunt compătimiţi, toleraţi şi îngrijiţi de societate. Ceea ce e un lucru absolut firesc. Eu sunt normal, dar sunt gay. Şi, pentru asta sunt hulit, blestemat, ironizat, îndepărtat de societate. Fără ca eu să-i fi făcut vreun rău acestei societăţi. Pentru că atunci când fac dragoste, fac cu unul ca şi mine, nu cu societatea. Nu fut societatea în cur, deşi ar merita, inclusiv, în gură, cu toate că societatea mă fute pe mine şi pe ceilalţi „curişti”. Societatea creştină. Societatea în care orice om este egal în drepturi şi obligaţii. Societatea în care popii ne ţin predici despre morală şi iertare, iar ei fură, mint, bat şi fut popi mai tinerei ori studenţi la teologie. Oare unde e vârât Dracu’, în ei sau în mine?
În încheiere, acum că aţi aflat cum sunt, sper să înflorească brusc  economia ţării, să apară spitale curate şi moderne, să dispară orfelinatele din lipsă de copii abandonaţi, să se umple puşcăriile de corupţi, să crească pensiile şi să putem traversa ţara, din Satu Mare la Constanţa pe autostradă. Iar popii care sunt gay să-mi urmeze exemplul şi să recunoască public, duminica după slujbă.
Off, ce uşurare!

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu