Muzica de fond

10 septembrie 2017

Doar 8 Martie! Apoi… tăcere!



Motto: „Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubim pentru farmecul lor şi apoi pentru că fac oameni.”  Petre Ţuţea


Femeia… eterna poveste! Cred că s-au scris milioane de eseuri, de studii, de cărţi pe această temă. Nu prea mai avem cu ce să venim nou, peste ceea ce au scris psihanaliştii, psihologii sau scriitorii din întreaga lume. Şi cu toate astea, noi, bărbaţii, am înţeles un singur lucru. Că…  femeia este de neînţeles. Atâta ştim! Oricât am citit, oricât am studiat, „ştim că nu ştim nimic” parafrazându-l pe Socrate, marele înţelept atenian. Când afirm asta mă refer la bărbaţii normali, cu o inteligenţă normală şi cu un comportament normal. Nu intră în calcul misoginii, cretinii, cei cu IQ-ul de râmători şi… bărbaţii din Vaslui! Pentru ăştia, enumeraţi mai sus, nu există enigme în ceea ce priveşte femeia. Ei ştiu clar că femeia este proastă, fără valoare, că trebuie bătută sistematic, că e curvă (chiar virgină fiind!), că e sclava şi obiectul lor. Ăştia sunt nişte norocoşi. Nu au dileme, au doar o femeie cu care pot să facă ceea ce vor. Chiar s-o omoare, că doar e pe buletinul lor, le poartă numele, carevasăzică. Bun, am stabilit ce e femeia pentru suboameni. Dar ce este ea pentru noi, ăştialalţi? Sincer, nu ştiu… Cred că e ceva frumos, ceva delicat. Şi sexy! E ceva ce căutăm mereu. Şi asta pentru că ne place. E o fiinţă care ne dă fiori. Şi fluturi. Ne dă poezie. Şi lacrimi. Ne dă copii. Şi ne face oameni. E o mângâiere. Şi-un zbor tandru. E o fiinţă care ne dă de mâncare. Şi care ne spală. E şi o fiinţă care ne bagă-n păcate. Dar păcatele sunt atât de dulci încât le acceptăm. E un factor de stabilitate când e iubită. Şi-un uragan când e înşelată. Femeia simte. Are fler. Dacă noi între noi ne mai minţim, e riscant să faci asta cu o femeie. Are mirosul fin. Ca tenul. Femeia aduce pace. Şi ne linişteşte când suntem agitaţi. Dar ne şi agită când stăm liniştiţi. Sau… tolăniţi, cu burta la soare, timp în care ea trudeşte. Femeia e caldă. Fierbinte adesea. Ne topeşte oricât am fi de reci. Cere protecţie. Şi o merită. Cere iubire. Şi o primeşte. Cere bani. Pe-ăştia, uneori, nu-i merită. Dar ea-i cere să se facă frumoasă. Deşi o femeie e frumoasă mereu. Femeia ne dă lecţii de sacrificiu. Şi de toleranţă. Ştie şi poate să ne dea impresia că ideile ei sunt ale noastre. Simpla ei prezenţă, oriunde, ne transformă în cocoşi. Nu prea putem trăi fără ele. Ele pot fără noi. Ele pot multe fără noi. Sunt stoice, suportă durerea. Şi ne oferă plăcerea după care tânjim continuu. Chiar dacă sunt visătoare şi, uneori, aeriene, dau dovadă de pragmatism în situaţii delicate. Deşi sunt de neînţeles, pentru noi, ne înţelegem bine cu ele. Uneori le folosim strict pentru plăcerile noastre trupeşti. Ele simt şi ştiu, dar acceptă. Nu din prostie, ci din iubire. Cred că ele înţeleg mai bine acest cuvânt. Noi iubim, adesea, doar din buze. Ele o fac din adâncuri, din tot ce au. De aceea, când ne iubesc ne oferă… tot ce au. Femeia e delicată şi dulce. Atributele de scorpii le scot la iveală doar când constată că între bărbatul iubit şi porcul din coteţ nu e nicio diferenţă. Iar „porcii de noi” merităm veninul scorpiei. Femeia, însă, se regenerează şi merge înainte. Noi clacăm. Ea are determinare. Noi multe slăbiciuni. Nu se mai întoarce niciodată la prinţul transformat în „porc”. Noi revenim, mereu, la „curva de nevastă-mea”. O femeie ştie să piardă. Noi nu prea ştim cum să le câştigăm. Le oferim flori de ziua lor şi de 8 Martie. Apoi uităm că există şi, deseori, le oferim „spini” în decursul anului. Ele se prefac că nu văd pentru că vor să nu vadă. Ştiu să elimine balastul, suferinţa. Noi ne adâncim în ele. Suntem personaje dostoievskiene care-şi adoră suferinţa. Ele sunt doar femei. Care trebuie iubite şi ocrotite în tot cursul anului, nu doar de 8 Martie. Ce folos că în 8 Martie le oferim flori, iar în 9 martie, două palme, de exemplu? Noi nu ştim să le ocrotim şi să le oferim stabilitate pentru că nu le înţelegem. Ele înţeleg asta.
Cred că o femeie, oricât de neînţeleasă ar fi, merită o floare în fiecare zi. Dacă am reuşi să facem asta poate că le-am şi înţelege. Parafrazându-l pe Osho, care spunea că „o femeie nu trebuie înţeleasă ci iubită. Acesta e primul pas către înţelegere” poate că am reuşi mai uşor să pătrundem în „mecanismul lor de gândire”. Şi când spun „o floare zilnic” nu mă refer, neapărat, la una fizică. Florile sunt şi metafizice. Femeia are nevoie de metaforă, de vis. Femeia poate zbura, cu gândul, unde nici nu gândim. Noi ar trebui doar să-i asigurăm aripile. Pentru că dacă o ţinem în colivia noastră, în universul nostru, o „ucidem”. Femeia, ca şi bărbatul, de altfel, au nevoie de libertate. Dacă au libertate au parte de 8 Martie zilnic.
Dragi bărbaţi, nu vă „ucideţi” femeia ţinând-o în lesă. Dacă vrea şi din lesă prinde fluturi… Dar liberă fiind îi puteţi prinde împreună. Şi, oare, nu e minunat să alergaţi împreună şi alături printr-un câmp plin de flori şi de fluturi, o viaţă-ntreagă?



Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu