Poem de dragoste... de ţară

Motto: „Nu-ţi poţi iubi patria legat la ochi” Federico Garcia Lorca

Dar-ar Dumnezeu să dea molime în ţara mea, ca să măture vârtos

Tot gunoiul de prisos, toţi tembelii, toţi năucii, ţoapele şi politrucii,

Agramaţii, impostorii, neşcoliţii, infractorii, toate curvele buzate

Tâmpe şi siliconate, care sug prepuţuri flasce, ling „măciuci”

Şi stau pe coaste, să le-ncalece craidonii cei purii şi plini de molii.

Pentru-un post în Parlament riscă şi un sculament, pentru-n minister

Bănos stau şi „capră”, pe din dos. Au stomac, ce să mai zic?

Despre ele mai nimic... Dar ăi de le babardesc nu sunt, jur, din os

Domnesc. Nu ştiu scrie, nu citesc, au cravate şi costum dar trag tunuri

După tun. Grobieni, analfabeţi, ţărănoi şi hrăpăreţi, transpiraţi cu cefe

Late, burduhoşi cu plie-n coate, cu licee la seral şi „bre” în vocabular.

Ei fac legi şi iau decizii, în spitale fac incizii, în şcoli sparg învăţământul,

Cultura e ca pământul, cormoranu-i la piscină, fiindcă d-aia e „găină”,

Străzile-s ca la Verdun, păduri n-avem că sunt... fum.

Tineretul e drogat, botox şi ciorap mulat, nu mai ştii care-i fetiţa

Când vezi „boul” cu blăniţa. Că la noi s-a scos armata şi băiatu` e ca fata.

Are greţuri matinale de-are flocuţi pe picioare, şi-are unghia cu gel,

Cum să fugă de şrapnel? Fetele nasc într-a cincea că mai iute nu au

Ciclu şi apoi „Hai, pa!” şi gata, lasă pruncu` cu bunicu`. „Oxford, pa!

Sorbona, pa! Haide, fă, în pana mea, mergem să culegem pere. Mere

Prune şi căpşună, pruncu` stă cu a` bătrână”. Care-l creşte şi-l educă fix

Cum este ea, năucă. Ce mai viitor pe ţară! Ce mai forţă nucleară! Flota-i

Dată la fier vechi, avioane câte-or fi, cad mereu peste câmpii,

Unde mătrăguna-i rege, că porumb şi grâu şi floare importăm din altă zare.

Că ţăranu-i la pământ, din grânarul Europii suntem azi la mila popii.              

Dacă vrea, ne-ngroapă mortu`, dacă nu ni-l lasă-n tindă

Pân` ce deşertăm arginţii sub sutana clocotindă... şi bine blagoslovită

De-ăla gras cu trafaletu`... MultPreaSfânt şi tare lacom cu enoriaşu` jalnic,

Care pupă oase, piele, cârpe, lemne şi obiele; tot ce-i zice popa face.

Şi-acasă bagă potroace, pere de pământ şi-urzică, fiindcă are gura mică,

Nu strigă la cei de sus: “Ho, bă, nene, v-a ajuns! Cât ne mai minţiţi în faţă,

Că acuma, că la anu`... cât mai vreţi să ne prostiţi, bă, tâlhari neostoiţi”?

Ei au pensii speciale, privilegii, uşi deschise, şase-şapte case-n ţară,

Limuzine, ţiitoare, au imunităţi şi ciorbă cu un leu, la Parlament,

Iar omul de rând acasă, poate n-are nici curent. Stă cu butelia goală,

N-are ce băga în oală, frigu-i intră prin pereţi, casa-i cade sub nămeţi.

Cică, le daţi ajutoare... Da, e drept, dar la votare, unde-i ungeţi cu ulei

Ş-apoi vă pişaţi pe ei! Patru ani îi ignoraţi ş-apoi iar îi periaţi...

Patru mici, o bere, o pungă, cât consideraţi s-ajungă

Până ştampilează foaia să vă facă senatori, deputaţi şi infractori!

Dacă-i bai sar toţi ca lupii, sare haita să te rupă, de te-atingi

De Greucenii care cad, ades`, sub lupă. Unu` plânge, alta zbiară

Şi sar toţi ca nişte ulii să-şi salveze pielea, contu` şi apoi conturu` gurii.

Bagă la „rahat” în ei, de la Paşte gospodina n-are pentru cozonei.

Infractorii ies afară, dau la buci şi ne omoară, fiindcă unu`, Tudorel

Are sânge de mişel, câştigă un sac de bani slugărind pe barosani

Şi „ievaluează”, frate, tot ce-i pune beţe-n roate!

Dobitoci şi proşti grămadă, fără niciun pic de minte, te sfidează,

Dorm în pace şi-şi rup limba în cuvinte.

Viorica e regina, vine Daia, cormoranu`, Pamblică şi cu Genunche,

Nea Andruşcă, transpiratu`, Cati cu bacaloreatu`, Carmen Dan cu priza

Largă, suptprefecta ce-a încălecat organu` şi-a dat gazu` şi bulanu`.

Ăştia-s cei ce ne conduc, parcă-s de la balamuc! “Dăm salarii!”, strigă ei!

Aşa e… dar zece lei, pentru omul ce-a votat, iar salariul vostru creşte

Zilnic, cât ai zice peşte! A mai dat unu` o sută, în `89 la balcon, şi-apoi

A zburat, săracu`, fix în faţă la pluton! Un fanfaron!

Năstase ne-a dat pădurea, Ponta Victor, plagiatul, Victor Ciorbea

Doarme-n pamperşi, Remeş ne-a luat cârnatul. Petre Roman când apare

De mult soarele se-ascunde sub lămpaşe, felinare, bâte, bolovani, topoare.

Căci Luceafărul apare iar democraţia moare... Apoi au venit pe bandă

Stolo, Isă, şi Dejeu, Athanasiu pesedeu, Tăriceanu şi Vasile,

Bejinariu, doar opt zile, Predoiu şi Ungureanu, Emil Boc şi cu Grindeanu.

Văcăroiu şi Tudose sunt din altă ligă, clar, nu sunt amărâţi din ăia

Ce refuză Murfatlar! Ăştia au făcut guverne, au turnat doar baliverne

Şi sub şefia lor ţara a ajuns ca în Sahara. Însă, poate, nu-s de vină numai ei

Că-i ţara tristă, că plâng morţii, că mor viii, că ne pleacă-n zări copiii,

Că ne chinuim  în ţară şi-i lăsăm pe hoţi afară. Vina mare şi totală

E a noastră, dragă ţară! De 30 de ani încoace n-am votat şi le-am dat pace

La ciocoi, la şobolani, la hiene şi şacali. Am tot aşteptat într-una

Să apară şi Fortuna... Dar mai este unul care are vina cea mai mare.

El e prieten cu minerii şi cu ruşii, „davai ceas, davai palton”, se crede şi

filfizon. Meandre, sinergii, tovarăşi, vorbe goale, fals în zâmbet,

Cred c-aţi bănuit că este Nelu... Nelu cel cu cinic rânjet!

Ăla care-n `89 a făcut prăpăd în ţară, ăla care-a tras în noi chiar şi după 22.

Ăla ce-a decis ca „Ceaşcă” să fie-mpuşcat în ţeastă, despotul cel luminat

Cum s-a-utointitulat, când ţara striga că vrea oameni fără „tinichea”.

Punctul 8 din Timişoara putea, zău, să scape ţara, dar el s-a insinuat

Ca un şarpe la Palat şi-a dat naştere apoi, fix la eşalonul doi.

Despre Liviu să mai zic? Că-l ştiţi toţi pe-acest nimic, are vile şi palate,

Tinerele deocheate, se dă uţa prin Belina, cu fetiţe ca Irina.

Cu Tel-Drum-u` nu-i de vină, iar cu gripa cea porcină, fi-su

Şi-a vândut cireada când a-nceput canonada.

Scoate legi, învie morţii şi se dă de ceasu` morţii ca să bage

Ordonanţa să nu-i spargă nimeni “clanţa”. Că ştim toţi că la bulău,

Curu` unora-i hârdău! Calc-o ţară în picioare doar să scape de-nchisoare.

Dar, nenică, ţara-ţi zice: “La mulţi ani! Cu-executare”!

Despre restul ce să zic? Toţi o apă şi-un nimic,

Slugăroi depreciaţi ce se cred emancipaţi.

Asta e povestea mea, ş-am încălecat pe-o şa şi văd trist cum ţara mea

Moare-ncet, pe o manea…

Sorin Oros