Motto: „Doamnă, ca să vă certaţi cu mine trebuie să
existaţi” Adrian Păunescu adresându-i-se Monicăi Ridzi
M-am
declarat, de când mă ştiu, un admirator al femeilor. Îmi plac pentru că produc
plăcere; nu neapărat sexuală, nu la asta mă refer acum. Dar simpla lor prezenţă
provoacă plăcere oricărui bărbat. Poate miroase frumos, e elegantă,
misterioasă, sexy, deci îţi produce o stare care îţi place. Nu e ca şi cum ai vedea
un boschetar puturos, cu pişatul pe pantaloni. Ei bine, în ultimele luni am tot
văzut şi auzit nişte arătări, posesoare de vagine, care îmi provoacă greaţă.
Sigur, aş putea să le evit şi m-aş salva singur de durerosul proces al
expulzărilor violente şi spastice a conţinutului stomacal pe cavitatea bucală.
Doar că... aceste vagine aparţin unor femei care sunt cocoţate sus-sus, taman
în capul ţării. Iar pentru că îmi place să fiu un om informat şi să ştiu ce se
întâmplă în ţara mea, nu am cum să le evit. Mai ales că apar zilnic la
televizor şi vorbesc despre ţară. În cazul în care nu le-aţi reperat vi le
aliniez mai jos, aşa cum se aliniază astrele în Pluto retrograd. Viorica
Vasilica Dăncilă, Rovana Plumb, Gabriela Firea, Carmen Dan, Lia Olguţa
Vasilescu şi „motostivuitoarea” al
cărei nume întreg nu l-am memorat. O Graţielă, parcă, deloc graţioasă. Desigur,
mai sunt câteva zeci sau sute, în restul ţării, dar astea sunt elita. Numărul
unu. Vedetele. Spuma spumelor. Sau, dacă vreţi, cele mai importante vagine ale
ţării. Alături de ficaţi, spline, sisteme osoase ori cutii craniene alcătuiesc
femeile care lucrează pentru ţară, în linia întâi. Le văd zilnic. Le aud
zilnic. Şi zilnic îmi creşte greaţa până-mi vine voma-n gât. Sunt conştient că
n-am citit aceleaşi cărţi, că nu am participat la aceleaşi seri dansante, şi
nici nu am avut aceleaşi grupuri de amici. Şi, evident, nici nu am avut aceiaşi
părinţi.
Cu toate
astea, greaţa mi-o provoacă doar susnumitele nu şi restul femeilor cu care mă
intersectez. E urât să afirmi că o femeie e proastă (chiar dacă e!), dar chiar
dacă am întâlnit asemenea femei, ele nu mi-au produs greaţa premergătoare
vomei. Le-am tolerat sau evitat. Însă pe distinsele femei din capul ţării cum
să le evit? Ele se ocupă de viitorul meu, al ţării mele şi al semenilor mei.
Unii, foarte puţini le iubesc. Cei din familiile lor şi câţiva amici profitori.
Plus vreo câteva mii de prostovani fără judecată proprie, fără dinţi, fără
cultură şi fără pretenţii. Dar extrem de mulţi oameni cu judecată proprie nu le
„iubeşte”. Cei care au facultatea
absolvită la zi nu le „iubeşte”.
Intelectualii nu le „iubeşte”.
Studenţii nu le „iubeşte”. Iar eu „decât” vomez când aud ce propoziţii scot
pe gură, urmare a unui gând pe care-l frământă neuronii duduilor care duduie de expresii care nu se
regăsesc în limba română. Limbă care culmea!, e limba maternă a acestor doamne
din linia întâi. Gafe după gafe, cuvinte inexistente, dezacorduri crase, romgleze de baltă, priviri neajutorate,
poziţii indecente (cu cracii cărnoşi deschişi!), coafuri dezarmante, bâlbe...
Toate astea îmi aliniază un singur cuvânt călăuzitor: prostie! Dar ştiu sigur
că ele nu sunt aşa şi alung instantaneu cuvântul din gând. Apoi vomez.
Aceste
femei nu sunt proaste. Ele au nevoie de câţiva ani de şcoală, de câţiva ani de
lecturi, de cursuri de bune maniere, de cursuri de modă, de cursuri de
gramatică, de cursuri de engleză, şi poate n-ar strica nişte cursuri de
chitară. Ar putea să-i cânte liderului suprem O sole mio... Nici cursurile de specialitate nu ar fi de lepădat.
Pentru că, de exemplu, doamna Carmen Dan nu cred că face diferenţa dintre un Mauser
şi un Glock. Dar, la anii lor e mai dificil să le vedem în clasa a-l-a făcând
bastonaşe şi liniuţe, şi înţelegând diferenţa dintre ge şi ghe sau dintre s şi ş. Despre Dumbrava minunată
nu poate fi vorba. E puerilă pentru nivelul lor.
Concluzionând,
regret că există femei care sunt lipsite de personalitate, care ascultă orbeşte
de lider şi care îmi provoacă greaţă. Partidul ăsta mereu a fost refugiul
oamenilor fără multă şcoală, dar nu-i pot compara, totuşi, pe Victor Ponta sau
Adrian Năstase cu deşteptele de mai sus. Ăştia ştiau vorbi româneşte, cel
puţin.
Să vă
fie ruşine, agramatelor! Vă faceţi de râs, şi faceţi şi ţara de râsul lumii. Ar
trebui să încetaţi să mai existaţi... în halul în care sunteţi acum. Lăsaţi
politica şi ţuşti!, în clasa primară la „Ana
are mere”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu