Totul e relativ

Motto: „Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea” Albert Einstein

         

        Vă spun, de la început, că acest articol este unul relativ. Este un articol care nu există decât în relaţie cu altceva, care se raportează la ceva sau cineva care are legătură cu ceva sau cineva. E clar? Pesemne că e un cuvânt pretenţios dacă are o definiţie atât de alambicată. Dar cum totul e relativ cred că fiecare poate înţelege ceva. Ceva care are legătură cu altceva, cu experienţele  personale ale fiecăruia, de exemplu. Einstein a dat o definiţie excepţională relativităţii. Orice există contează de unde este privit. De sus, de jos, din stânga sau din dreapta. Orice există poate fi înţeles diferit, în funcţie de intelectul fiecăruia, de acel ceva care, în cineva, poate provoca ceva. Sau nimic. De exemplu: dacă eu văd scris cuvântul P.S.D. mă apucă sila, brusc. Dacă un analfabet reuşeşte să descifreze, în trei minute, aceste trei litere se luminează la faţă. De bucurie. De dublă bucurie. Mai întâi pentru că a reuşit să descifreze partidul pe care l-a votat la indicaţiile primarului, şi apoi, pentru că ştie că de la aceste trei litere îi vine ajutorul social. Pentru mine aceste trei litere sunt puse în relaţie cu hoţia, minciuna şi analfabeţii şi cu cineva care a perpetuat aceste lucruri. Respectiv, Iliescu, Năstase, Ponta şi Dragnea. Pentru celălalt, aceste trei litere descarcă în el euforie pentru că echivalează cu banii primiţi degeaba. Astfel, el are o linişte mentală, ceea ce nu se poate spune despre sila provocată mie. Deci, P.S.D.-ul e relativ. Poate să fie, poate să nu fie. Indicat ar fi să nu mai fie.

          Şi noi suntem relativi. Eu raportat la cineva cu care am o relaţie pentru ceva nu sunt acelaşi într-o altă relaţie cu altcineva, raportat la altceva. Dacă merg să beau o bere cu un amic, poate-l fac să râdă şi să se simtă bine. Le va spune altora că sunt un „om de viaţă” şi „cool”. Dacă ies în stradă şi strig „Jos Guvernul!”, cei care mă văd mă vor înjura şi vor spune altora că sunt nebun, prost, drogat şi beţiv. Fără ca aceştia să mă vadă când mă droghez, când beau, cum îmi manifest nebunia şi prostia. Ei nu cunosc, ei ştiu. Dar, până la urmă şi diferenţa dintre a şti şi a cunoaşte este relativă.

          Viaţa este relativă. Spermatozoidul norocos care reuşeşte să stabilească o relaţie cu un ovul fertil dă naştere la ceva sau cineva. Care se poate naşte viu sau mort. Dar spermatozoidul ghinionist care înoată în gol nu stabileşte relaţii cu niciun ovul şi... se îneacă. Nu dă naştere la nimic şi nimeni de pe acest pământ nu va şti de existenţa lui. Deşi era exact la fel cu celălalt, norocosul.

          Iată, aşadar, că nimic nu este fix, bine determinat sau sigur pe acest pământ. Totul e relativ. Orice depinde de mai mulţi factori pentru a fi într-un fel sau altul. Sau pentru a nu fi deloc. Orice sau oricine există doar în relaţie cu ceva sau cineva. O piatră de pe un câmp e o piatră de pe un câmp. Dar o piatră ridicată de pe câmp şi aruncată-n capul cuiva este arma crimei. Nu-i aşa că e relativ să afirmi că toate pietrele sunt arme? Unele atârnă la gâtul femeilor, altele la gâtul nefericiţilor sinucigaşi care se aruncă-n râuri. Pentru fiecare înseamnă altceva.

          Fiţi siguri, aşadar, că absolut totul e relativ în afară de moarte. Asta e certă.

Sorin Oros