Extratereştrii

Motto: „Cea mai bună dovadă că există civilizaţii extraterestre inteligente este faptul că nu ne contactează” Autor anonim

          

         

Există sau nu extratereştri? Asta e o întrebare la care nimeni nu are un răspuns cert. Nimeni nu a văzut niciun extraterestru, deşi mulţi susţin că există. Asta în urma unor fenomene inexplicabile şi de neînţeles pentru mintea umană. Unii afirmă că au văzut zburând pe cer, aparate ciudate luminate intens şi care se deplasau cu o viteză uimitoare. Alţii nu-şi explică piramidele din Egipt, sau durerile de cap din pădurea Baciu, de la marginea Clujului. Unii, prin America sau Rusia susţin că au văzut pe cer „mingi de foc” care răspândeau raze luminoase ciudate. În triunghiul Bermudelor dispar avioane şi vapoare fără să mai apară vreodată. Controversa existenţei extratereştrilor e alimentată de faptul că se întâmplă ceva, dar omul nu poate explica de ce şi cine face posibil acest lucru. Mă refer la oamenii de ştiinţă, desigur, la cercetătorii spaţiului cosmic nu la omul de rând. Oamenii de rând, mulţi dintre ei trăiesc doar ca să moară. Adică, degeaba.

S-au făcut filme, documentare sau artistice, s-au făcut schiţe, desene şi reportaje. Se scriu articole şi cărţi. Peste tot extraterestrul e prezentat doar în două feluri: ori e robot, ori e un omuleţ verde, fără păr şi cu ochii holbaţi. Dar dacă nimeni nu i-a văzut cum poate cineva să-i „creeze” din fier sau să-i facă verzi? Poate sunt din lemn şi sunt albaştri. Poate sunt portocalii sau roz. Iar dacă ar fi din plastic, ce-aţi zice? E evident că descrierea lor depinde de capacitatea artistică a regizorului ori a desenatorului. E un rezultat al imaginarului personal care devine colectiv, după expunerea şi vizualizarea produsului. Astfel devine un mit. Iar miturile nu pot fi decriptate cu exactitate. Imaginaţia omului este nemărginită şi, drept urmare, fiecare îşi poate imagina un extraterestru aşa cum vrea. Fiecare „creator” de extraterestru pune ceva de la el, din cultura şi experienţa lui de viaţă. Şi, poate datorită faptului că nu i-a văzut nimeni, niciodată, înseamnă că se ascund foarte bine. Ori, poate le e frică de oameni. Omul e recunoscut ca un mare distrugător al naturii, al vieţii şi chiar al omului însuşi. Când îşi aruncă un ochi peste planeta Terra şi văd ce se petrece pe-aici renunţă să ne mai viziteze. Stau liniştiţi în spaţiul lor şi ne ignoră. Mai ales când văd că electoratul p.s.d.-ului le face concurenţă. Ăia de sus ştiu ce fac, pe când ăştia de jos fac doar ce ştiu; se fut, trândăvesc, halesc doi mici şi-o bere la patru ani o dată, le ştiu pe toate, chit că-s mai proşti decât un căcat, votează cu cei care-i mint şi-i fură, îşi violează copiii şi mamele, îşi ucid taţii, fug de dentişti şi beau până mor. E firesc ca omuleţii ăia verzi, galbeni, portocalii sau bleumarini, din fier, lemn sau plastic să ne evite. Ăia construiesc galaxii, noi distrugem tot ce avem şi, în primul rând, pe noi înşine.

Eu personal nu cred că există extratereştri, dar ştiu sigur că există oameni atât de proşti încât nu mă mir că viaţa pe Terra e pe cale de dispariţie. Nu, nu sunt proşti pentru că au convingerea că extratereştri există, ci pentru că aşa sunt ei, proşti din naştere. Nu susţin că a crede sau a nu crede în ceva te face prost sau deştept. Mă consolez cu faptul că nu voi prinde acel moment, al dispariţiei vieţii de pe pământ. Spre liniştea mea... terestră.

Sorin Oros