Motto: “Nimic mai ușor
decât a vorbi savant și a nu spune nimic” Titu Maiorescu
Nu am niciun subiect astăzi. Nu
știu despre ce să scriu. Mi-am stors creierii, dar nu am găsit nimic
interesant, consistent și demn de a vi-l împărtăși. Se întâmplă. Nu sunt robot
ca să am mereu pregătit câte-un subiect. Uneori n-am. De pildă, astăzi. E
pentru prima dată din septembrie 2015, când rămân fără inspirație. Am scris
despre tot și despre toate câte mi-au trecut prin cap, în acești patru ani;
despre politică (la care ne pricepem cu toții, nu-i așa?), despre femei și
bărbați, despre cuvinte și sentimente, despre legi și hoție, despre natură și
stele, despre sport și artă, despre oameni și suboameni, despre corupți și
proști, despre mare și Dumnezeu, despre popi și Biserică, despre sex și iubire,
despre modă și homosexuali, despre țară și lume, despre presă și manipulare,
despre „fericire” și moarte, și
despre psd și... „muie psd”. Cu
ultimele două subiecte enumerate am fost mai generos considerânu-le nocive
pentru societatea în care trăim. Desigur, e viziunea mea, dar democrația
înseamnă ca eu și voi să putem avea păreri diferite asupra aceluiași subiect.
Măcar atât am câștigat în 1989, când, poate unii dintre voi, care vedeți în psd
o izbăvire, o salvare, nici nu știați scrie. Probabil, ăsta e motivul pentru
care votanții ciumei roșii scriu „mam dus
la vot”, ori urlă, cu orbitele bulbucate „votăm psd pentru că e bun,
are grijă de popor și ne dă plase”. Așa e, psd v-a dat plase mereu. Dar nu
mai dezbat acum subiectul pentru că aceia dintre voi care adorați psd-ul nu
veți înțelege și, oricum, tema de azi nu e această adunătură de lichele. Tema
de azi e inexistentă. E o non-temă. Sunt doar niște cuvinte care nu și-au găsit
subiectul.
Aș
fi putut să scriu despre albine. Dar nu mă pricep la apicultură, deși ador
mierea. Poate că nu mă pricep la multe lucruri. De fapt, asta e o certitudine.
Nu sunt omniscient. Sunt doar un om care se informează, cercetează, judecă,
vede, simte și spune. Iar când nu are ce spune, tace. Ca și acum.
Dar
pentru că de patru ani v-am obișnuit ca în ziua de odihnă, duminica să vă dau
un semn o fac și astăzi. Chiar dacă e insignifiant.
Sorin Oros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu