Muzica de fond

10 septembrie 2017

Femeie! Cine eşti?


Motto: „Ce e femeia? Nu ştiu, dar sunt multe!”  Emil Brumaru



Femeia este ceva frumos, ceva sublim. Dar tot ea poate să fie şi ceva hidos, ceva infernal. Femeia glisează, aşadar, între aceste două coordonate vaste, în funcţie de ceea ce îi oferim noi, bărbaţii. Nici noi nu putem trăi fără ele, dar nici ele fără noi. Desigur, exceptând homosexualii, călugării şi călugăriţele. Femeile călugăriţe, nu insecta! Care, iată, are o denumire superbă – mantis religiosa! În traducere liberă, religioasa cu mantie. Ei bine, femeile, cu mantie sau fără (noi le preferăm fără!) sunt de mai multe feluri.
Există femeia-mamă. Asta e prima cu care ne întâlnim în viaţă. Şi, probabil, datorită acestei întâietăţi este femeia pe care o iubim necondiţionat, veşnic şi iremediabil. Poate şi pentru că din primele clipe de viaţă ne vâră ţâţa-n gură. Asta fără ca noi s-o cerem. Ţâţă pe care noi o căutăm perpetuu, mai târziu, la toate celelalte femei. Femeia-mamă este bună, este caldă, este tandră. Ne hrăneşte şi ne iubeşte în orice context. Şi când facem lucruri urâte, dar şi când o facem să fie mândră de noi. Ne acceptă orice şi nu ne ceartă. Putem să n-o iubim o viaţă-ntreagă? Categoric, nu!... Unii o iubesc atât de mult, mai ales prin părţile Vasluiului, încât o căsăpesc. O preferă ca pe-o friptură de vită argentiniană. În sânge! Mă rog, Vasluiul e un fel de… altă planetă!
Apoi există femeia-iubită. Ei, aici e destul de dificil de cuprins între nişte limite… omeneşti. Şi asta, deoarece iubita nu are nici o limită. Nici în a ne face… hm, fericiţi (greu cuvânt…!), dar nici în a ne distruge viaţa. Femeia-iubită devine totul pentru noi. Eclipsează orice câştigătoare de Miss Univers, chit că e urâţică, grăsună sau cu un IQ de grădiniţă. O eclipsează, pe alocuri, chiar şi pe femeia-mamă, pe care am reţinut, da?,  o iubim necondiţionat. Însă când îşi bagă… drăcoaica pieptul la înaintare uităm şi de mamă şi de tată. Când iubim uităm tot. Iar dacă femeia-iubită e diabolică, parşivă şi „ne iubeşte” pentru orice altceva în afară de ceea ce suntem, în timp ce noi „stăm în limbă” după ea, e clar că am ajuns la uşa Infernului. Citim cuvintele italianului Dante Alighieri – Lasciate ogni speranza voi che ntrate – şi intrăm! Apoi nu ne mai interesează nimic. Exact cum spunea francezul Ludovic al XIV lea, supranumit Regele Soare: „După mine, potopul!” Unii, totuşi, se mai salvează, dar alţii se distrug iremediabil doar pentru că au întâlnit femeia-iubită. Dacă, însă, femeia-iubită este de bună credinţă, ne iubeşte pentru că ne iubeşte şi nu pentru ciocul, muşchii ori contul nostru bancar, atunci atingem sublimul. Totul se transformă în cea mai frumoasă poveste şi, chiar dacă, după zborul fluturilor din stomac iubirea reciprocă oboseşte, ea, de fapt, se transformă în prietenie, în înţelegere, în obişnuinţă. Practic, prima iubire, dinspre femeia-mamă transgresează către femeia-iubită. Este un transfer lin, benefic pentru toţi cei implicaţi. Femeia-mamă este mulţumită şi liniştită că „odorul” ei e pe mâini bune, odorul e bucuros că pe lângă ţâţa maternă a mai găsit şi vaginul fecund care-i va dărui o viaţă ce-i va perpetua numele, iar femeia-iubită e încântată că şi-a găsit… iubirea.
Femeia-iubită, când iubeşte, este cea  mai frumoasă femeie de pe pământ. Iar bărbatul ei este Zeu. Desigur, mulţi bărbaţi nu simt acest statut… ceresc şi-atunci caută altceva. Şi ajung la femeia-curvă.
Femeia-curvă este minunată! Dar poporul român fiind unul de idioţi numeşte „curvă” orice femeie care şi-o trage cu alt bărbat. Bărbatul care intră-n alte vagine, în afară de cel al soţiei, este „bărbat adevărat”, dar femeia care primeşte alte penisuri, în afara celui atârnat de „bărbatul adevărat” este numită curvă. O uriaşă prostie, dar nu mi-am propus acum să schimb modul de gândire al românilor. Nu trăiesc două sute de ani pentru a-i putea convinge că sunt idioţi. Curvă, în accepţiunea mea, e femeia care se fute cu oricine pentru a obţine foloase materiale. Aia care şi-o trage, căsătorită fiind, cu alţi bărbaţi, e o femeie nemulţumită. Neîmplinită şi ignorată. E o femeie care vrea să-şi păstreze familia, pentru sănătatea psihică a copiilor, dar se gândeşte şi la sănătatea ei fizică. E un lucru firesc. Femeia-curvă e aia care, căsătorită sau celibatară, se „babardeşte” mecanic pentru un parfum contrafăcut, un trening Mike (că Nike e scump!) şi o Cola la sfert. Cu paiul. Femeia-curvă e aia care, proastă fiind, se crede academiciană. Aia care, obosită şi frigidă, mimează un orgasm apocaliptic pentru că ai „investit” în ea. E femeia tristă şi cu sufletul gol care-ţi umple trupul de frisoane. E o imagine tristă de care noi, bărbaţii, adesea profităm fără scrupule. Eliminând primele patru litere le folosim pe ultimele patru, exclusiv, pentru plăcerea noastră. Avem nevoie de femeia-curvă deoarece ea ne face, de multe ori, să ne simţim „bărbaţi adevăraţi”. Asta ajută la menţinerea orgoliului la cote onorabile. Dar ea, femeia-curvă este cea mai tristă femeie.
Femeia-prietenă. Aceasta este femeia care a fost sau care va deveni o femeie-iubită. Prietenie curată, dezinteresată, nu există între un bărbat şi o femeie. Dacă cei doi au fost înainte iubiţi iar după „arderea” iubirii s-au despărţit civilizat, pot rămâne prieteni. Dacă nu au fost iubiţi, atunci fie bărbatul, fie femeia, speră, în sinea lor, să fie. Şi adesea, sunt atât de buni prieteni încât poposesc în pat. Amical, evident. Dar aşa începe orice relaţie.
Femeia-colegă. Aceasta e, în general, o „specie” care nu prea îi interesează pe bărbaţi. O privesc cu superioritate, o ignoră adesea şi nu prea sunt interesaţi de ea. O consideră incapabilă, iar dacă aceasta îi ajunge şef o privesc cu invidie şi o critică necontenit. E o categorie în care relaţiile dintre bărbat şi femeie sunt reci.
Apoi ar mai fi… femeia-visată. Asta ar trebui să fie cea mai frumoasă din lume, cea mai deşteaptă şi citită, să-l depăşească pe Jamie Oliver, la bucătărie, şi pe Ciciolina, la aşternut. Adică să fie frumoasă, tandră, deşteaptă, doamnă şi curvă. Dar aşa ceva nu există pe pământ.

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu