Motto: „Spuneţi adevărul şi nimeni nu vă va crede” Otto
von Bismark
P.S.D.!
Febleţea mea! Iubirea vieţii mele! Partidul glorios care de 28 de ani are grijă
de mine şi de ţară! Mă ţine-n palme, mă alintă, mă mângâie tandru! E firesc ca
după atâta timp să se lege între noi o indestructibilă legătură. Chiar de
sânge. Sânge... roşu! Roşu aprins ca flamura lui Lenin! Roşu aprins ca
sclipirile ce-i ţâşneau din ochi, bravului Stalin! Roşu aprins, tovărăşesc!
P.S.D.!
Partidul – stat! Partidul – scut... împotriva justiţiei! Partidul-mamă...
pentru orfanii democraţiei! Partidul-tată... pentru noii pionieri parveniţi!
Partidul care „e-n toate, e-n cele ce
sunt şi-n cele ce mâine vor râde la soare, e-n pruncul din leagăn şi-n omul
cărunt, e-n viaţa ce veşnic nu moare”!
P.S.D.!
Partidul curat în ideologie, dar murdar în faptă! Partidul Pinocchio! Cel care a
furat Revoluţia, care a adus minerii, partidul care a distrus fabricile şi a
pus economia la pământ. Partidul celor mulţi, al celor proşti, al celor
ticăloşi. Al academicienilor cu două clase, ca trenul. Al celor fără dinţi,
fără minte şi fără speranţe. Partidul celor obidiţi. Al celor care se mulţumesc
cu un pix, chit că nu ştiu să scrie, cu o pungă, cu un litru de ulei. Partidul
oportuniştilor care vor să sugă... să sugă non stop, orice, oricât, oriunde.
P.S.D.!
Partidul lui Iliescu. Al lui Năstase şi-al lui Ponta. Al lui Hrebenciuc şi
Mazăre. Al lui „Goagăl” Vanghelie. Al
lui „Genunche”, ministrul
Învăţământului. Partidul condamnaţilor. Şi-al ţoapelor. Al Olguţei şi-al
doamnei de plumb, Rovana. Al caragialeanului „Altă întrebare”. Al lui Daddy Dragnea, adeptul familie tradiţionale
în care el are 50 iar ea 24. De ani. Şi de mii de hectare. Şi de milioane de
euro. Cinstiţi. Curaţi. Câştigaţi cu sudoare.
P.S.D.!
Partidul cu tupeu care promite miere, în campanie, apoi livrează fiere, în
timpul mandatului. Partidul care se bazează pe lipsa de memorie a
electoratului. Pe lipsa de acţiune a celor pe care-i convinge să-l voteze.
Partidul care acţionează exact invers decât afirma contele Otto von Bismark.
Partidul care toarnă minciuni şi e crezut de toată lumea. Care dă ordonanţe
noaptea, ca hoţii şi care promite măriri de salarii, de câteva ori pe an,
pentru bugetari. Partidul care minte, minte, minte...
Iată
câteva fapte negre care-n plină campanie electorală erau de-un alb imaculat.
Promisiuni albe cu care-au câştigat puterea:
-
Mărim salariile actorilor cu 50% în
primul trimestru, apoi cu încă 20% din trimestrul doi. După prima majorare au
tăcut...
-
Mărim salariile medicilor şi
profesorilor cu 15% în primul trimestru, apoi cu încă 50% în trimestrul al
treilea. Idem...
-
Mărim pensiile. Da, dar după acordarea
pensiilor speciale, acum nu mai sunt bani pentru grosul pensionarilor
amărăşteni şi muribunzi.
-
Acordăm tichete de vacanţă încă din
primul semestru din 2017. Nu există.
-
Dotăm spitalele la un standard european.
Glumă proastă.
-
Autostrăzi. Pauză de masă.
-
Ambulanţe în fiecare comună. Mda, cu
tracţiune animală.
-
Construim opt spitale regionale
ultradotate. Pe hârtie. Pentru că nici măcar fundaţia unuia nu există.
-
Construirea „a cel puţin” două săli polivalente şi „a cel puţin” patru patinoare acoperite. Acoperite de cine, de
Servicii, poate...? În rest, basme.
Programul de guvernare are 173 de
pagini cu „poveşti nemuritoare”. Am
selectat doar câteva. Doar un idiot sau unul de rea credinţă nu observă
diferenţa dintre promisiuni şi fapte. Dintre minciună şi realitate. Doar un
idiot (cu tot oprobiul public asumat!) mai poate vota un partid cangrenos, care
a pus stăpânire pe ţară. Care îşi minte cetăţenii. Care nu mai are bani pentru
salariile Armăţii. Care le dă unora
pensii fabuloase. Care-şi alungă medicii din ţară (Colentina!) şi care demite
directori de Teatre după bunul plac (Odeon!). Un partid care nu îşi iubeşte
defel cetăţenii.
Parafrazându-l pe Bismark, mă tem
că, deşi spun mereu adevărul nu mă va crede nimeni. Iar partidul roşu va fi
votat mereu...
Sorin Oros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu