Motto: „Nu Dumnezeu i-a creat pe
oameni, ci oamenii l-au creat pe Dumnezeu ca să-şi combată singurătatea,
limitele şi frica de moarte” Octavian
Paler
În ultimii ani, un număr tot mai mare
de români, de ortodocşi, mai bine spus îşi fac un modus-vivendi din a pupa o mână de oase. Unii le spun moaşte. Eu
prefer cuvântul oase, sau, în grai ardelenesc, cionte. Nu ştiu cine a inventat acest ritual, dar înclin să cred că
a fost ideea „dumnezeiască” a vreunui
popă genial în ignoranţa sa. Mărturisesc, ab
initio, că nu sunt ateu, nihilist sau sectant. Cred în Dumnezeu! Dar nu pot
să cred în oase... Şi nici în piele! Nu pot să cred în obiecte pentru că, la
urma urmei, ce este un os dacă nu un obiect? Un obiect care a fost cândva viu.
Un copac este viu, dar tăiat pentru lemne de foc, ce devine el, oare? Ce este
lemnul acela care ne dă căldură? Un obiect! Revenind la moaşte-cionte haideţi să aruncăm o privire
asupra acelora care le pupă şi le mozolesc frenetic. În jurnalele de ştiri de
la televiziuni vedem o proporţie covârşitoare de oameni trecuţi bine de prima tinereţe, undeva
între 50-70 de ani, bărbaţi şi femei, deopotrivă. Puţini sunt tineri. La fel de
puţini sunt şi cei cu studii superioare. Se poate trage, uşor, concluzia că cei
care pupă osul sunt oameni simpli, oameni fără şcoală, oameni fără cultură. Nu
am intenţia de a supăra pe nimeni, fiecare om e liber să mozolească ceea ce
vrea; dar nimeni nu mă va convinge să ling un ciont, dacă mă doare ficatul, pentru ca mâine să am „pateul” intact. Dacă mă doare ficatul
merg la medic. Populaţia asta, însă, care stă zile întregi la cozi, în ploi şi
frig, paralitici unii, bolnavi sufleteşte alţii, doritori de câştiguri la
loterie, disperaţi să se căsătorească, să îşi găsească un loc de muncă sau
orice alte „pohte” fireşti ori
nefireşti, nu merge la medic. Populaţia preferă să creadă că pupând un os sau
mai multe, (depinde de ce captură au reuşit să facă rost popii – un craniu, un
femur, trei patru coaste, ori scăriţa de lângă trompa lui Eustache!) scapă de
boli şi de necazuri şi pot câştiga bani, soţi/soţii, sau case. Populaţia aste
e, scuzaţi-mi exprimarea, tâmpită! Doar nişte tâmpiţi pot crede şi spera că
nemuncind, dar mozolind femurul unui semen, în câteva luni vor „sparge” Loteria Română! Doar nişte
tâmpiţi cu ulcer, ciroză, hepatită, sau orice altceva, pot crede că ocolind
medicii, dar frecându-şi buza de sus, precum şi pe cea de jos a gurii, de
scăriţa unui înaintaş se vor însănătoşi. Şi da, doar nişte tâmpiţi neadaptaţi
social, speră să-şi găsească jumătatea sorbind cu buzele microbii altor tâmpiţi
de pe coastele sau peroneul vreunui amărât mort de inaniţie. Că ăstuia n-are ce
să-i putrezească, sărmanul, pielea i se-ntinde artistic peste oase şi gata-i ciontul, numai bun de mozolit. Pe cât e
de trist, pe-atât e de grotesc! Am auzit
în ultimii ani, de moaşte false, de cionte
de cai, câini, porci sau alte dobitoace, pe care tâmpiţii le luau la limbă şi la
buză crezând că mâine-poimâine vor fi altfel. Şi n-au fost. Ba, mai mult, pe
lângă bolile pe care le-aveau înainte să atingă „oscioarele sfinte” s-au mai ales şi cu infecţii dentare. Unore
le-au căzut şi dinţii. Ceea ce, după părerea mea, e foarte puţin. Trebuia să le
cadă mintea, sau... fisa pentru a-şi da seama că ciontele n-au nimic de-a face cu cariera, căsnicia, sănătatea, ori
succesul în viaţă. Eşti bolnav, mergi la medic. Eşti sărac, munceşti. Eşti
singur, îţi cauţi jumătatea.
Capii bisericii au un rol însemnat în perpetuarea acestei anomalii, pe lângă multe altele şi asta cu scopul, evident, de a stăpâni prostimea. Omul simplu, omul necăjit are nevoie să creadă în ceva. Neputându-şi folosi mintea el crede în ceea ce i se spune de către „trimisul Domnului” pe pământ. Iar „trimişii” ăştia, unii dintre ei îmbuibaţi până la apoplexie, călătorind pe „măgăruşii cristici” pe care-i strigă Mercedes, Audi ori BMW se roagă zilnic să nu ne deşteptăm. Ne vor proşti pentru că altfel ar ajunge să-şi pupe, ei înşişi, propriile cionte descărnate, nemaibeneficiind de pomenile enoriaşilor tâmpiţi. Enoriaşi care nu se întreabă de ce să pupe osul, ci îl pupă, cu smerenie şi chiar cu lacrimă în iris ştiind că dacă spune popa că e bun de mozolit, aşa este. Suntem un popor de pupincurişti... Tare mă tem că ajungem să fim unul de pupinosişti! Dar, măcar aşa, am ajunge să fim pe locul întâi în Europa. Ei ar munci, iar noi am mozoli cionte. Deh, brand de ţară! Sfântă, evident...
Capii bisericii au un rol însemnat în perpetuarea acestei anomalii, pe lângă multe altele şi asta cu scopul, evident, de a stăpâni prostimea. Omul simplu, omul necăjit are nevoie să creadă în ceva. Neputându-şi folosi mintea el crede în ceea ce i se spune de către „trimisul Domnului” pe pământ. Iar „trimişii” ăştia, unii dintre ei îmbuibaţi până la apoplexie, călătorind pe „măgăruşii cristici” pe care-i strigă Mercedes, Audi ori BMW se roagă zilnic să nu ne deşteptăm. Ne vor proşti pentru că altfel ar ajunge să-şi pupe, ei înşişi, propriile cionte descărnate, nemaibeneficiind de pomenile enoriaşilor tâmpiţi. Enoriaşi care nu se întreabă de ce să pupe osul, ci îl pupă, cu smerenie şi chiar cu lacrimă în iris ştiind că dacă spune popa că e bun de mozolit, aşa este. Suntem un popor de pupincurişti... Tare mă tem că ajungem să fim unul de pupinosişti! Dar, măcar aşa, am ajunge să fim pe locul întâi în Europa. Ei ar munci, iar noi am mozoli cionte. Deh, brand de ţară! Sfântă, evident...
Sorin Oros
3 comentarii:
Populatia asta de care vorbiti , a fost educata , formata , indoctrinata sa creada ca niste oase , icoane , morminte ...le rezolva probleme de viata , de sanatate , existentiale ...
Daca ai gasi aur ingropat de 1000 de ani te.ai folosi de el ca tot aur ramane nu????? Cu atat mai mult un om care a ajuns la sfintenie are mai mare valoare decat aurul chiar si dupa 1000 de ani. OCHI AI DAR NU VEZI! Spune.i si marelui actor Dorel Visan ca este un needucat sau un prost ca vibreaza cu ortodocsia...dar nu ai avea curaj ca tot un actoras de provincie esti. Vai celui prin care se vor sminti alti....Mi.e mila de tine si de ce te asteapta!!!!
Curajosule anonim agramat, mă tem că e nevoie să ştii ortografie, dar mai ales, gramatică pentru a fi credibil în ceea ce afirmi. Îţi accept mila şi o transfer asupra sufletului tău îndoctrinat. Un biet actoraş de provincie...
Trimiteți un comentariu