Prostia e perenă!

Motto: „Nu râdeţi de proşti fiindcă-şi vor închipui că au umor”  Montesquieu

        

      

Proştii sunt absolut necesari pe pământ. Fără ei, ceilalţi oameni nu ar conştientiza că sunt deştepţi. În general, proştii sunt mai mulţi în orice societate şi asta pentru că e mai uşor să rămâi prost decât să faci eforturi pentru a deveni deştept. Nimeni nu se naşte deştept, dar proşti se nasc toţi. Pruncul când se naşte, nu ştie să citească, să umble, să vorbească ori să facă rebus, de exemplu. Toate astea le învaţă în timp. Dar proştii rămân aşa cum s-au născut, sau, adesea, fac eforturi şi devin... doctori în prostie. Sunt demagogi, le ştiu pe toate, vorbesc tare să-i audă mulţi, te contrazic cu argumente ieftine şi sunt plini de răutate. Un prost nu ştie să fie nici tolerant, nici bun. El e suficient că există. Îşi e suficient pentru sine însuşi. Restul sunt „proşti” din punctul lui de vedere, pentru că nu înţeleg. Pentru că nu sunt ca el. Din pespectiva lui, un om deştept trebuie să vorbească mult şi tare oriunde, aşa cum face el. Cei care tac sunt „proşti”!

Prostia şi proştii ne invadează ca o molimă şi cuprinde, pas cu pas, societatea. Apar peste tot reprezentanţi ai prostiei, care ne învaţă totul despre orice. Ei ştiu politică, fotbal, cultură, agricultură, management, ştiu cum sunt americanii, deşi n-au călcat niciodată pe pământul descoperit de Columb şi mai ştiu totul despre extratereştri. Ei ştiu totul şi despre femei; îţi dau sfaturi cum trebuie s-o baţi ca să te asculte şi să te respecte, şi cât de curve sunt ele. Îşi parchează maşinile oriunde, fără să le pese că blochează circulaţia sau pietonii. La plajă, nu îi interesează nimic din jur şi fiecare discuţie dintre ei e auzită de turiştii ghinionişti care au nimerit la mai puţin de 100 de metri de ei. Dacă discuţi cu un coleg un subiect oarecare, prostul intervine în discuţie şi nu te lasă până nu-şi spune părerea. Fără să-l fi întrebat şi fără să-i pese că a intervenit, ex abrupto, între doi oameni. Dacă ai neşansa de a-ţi fi şef, ai belit-o! Te umileşte, ţipă, scoate spume pe gură, doar pentru a-ţi arăta că el e stăpân. Deşi nu are pregătirea necesară funcţiei, el e şeful pus de partid şi lui îi ajunge. Nu prea contează rezultatele şi atmosfera de lucru. E şef şi asta-i umple trupul şi puţinul creier cu egoul grandorii. Nu respectă nicio lege şi nu ascultă nicio părere. El ştie tot şi tot ce face, face bine. Se laudă patetic şi crede chiar şi el că fără „gândirea” lui instituţia decădea. Doar el a salvat-o! Doar el ştie! Doar el face! Doar el... prostul!

Am întâlnit destui asemenea... „deştepţi”. De ambele sexe, evident, pentru că dacă n-ar fi şi femei cine i-ar mai naşte pe-aceştia!? Dar fiind un admirator al sexului frumos, mă fac că nu văd isprăvile „felinelor”. Care, adesea, devin „galinacee”, dar... mă opresc aici. Mi-am propus să vorbesc despre proşti şi nu despre proaste. Aşadar, proştii există peste tot şi nu vor dispărea niciodată. Mor, dar se nasc alţii. Ar fi bine ca odată cu ei să moară şi prostia. Dar vorba lui nenea Iancu: „Proştii mor, dar prostia e nemuritoare”! Cum spuneam la început, proştii sunt necesari. Cred că ar fi o lume tare plictisitoare dacă ar exista doar deştepţii pe pământ. Rezultatele acestora ar fi mai palide fără existenţa proştilor, care fac să se releve mai clar, acţiunile primilor. Un lucru stricat de un prost e mult mai uşor de observat după ce e reparat de un om deştept. Aşadar, nu-i ocoliţi, nu-i evitaţi! Lăsaţi-i în preajma voastră şi fiţi cu ochii pe ei, permanent. Veţi învăţa multe observându-i. Veţi învăţa cum să nu faceţi. În fond, şi deşteptăciunea dar şi prostia se învaţă, „se fură”. Sigur, nu se predă în şcoli, dar în „şcoala vieţii” materiile sunt la liber. Fiecare studiază ce vrea, ce simte. Oricum, „prostologia” e materia pentru care nu e obligatoriu să ştii să citeşti. Ajunge doar să nu faci nimic. Ajunge doar să fii... prost! Şi să creşti mare!

Sorin Oros