Motto: „Când se face prezenţa în Senat, senatorii nu ştiu
dacă să răspundă prezent sau nevinovat”
Theodore Roosevelt
Până-n
1989 am tot auzit mereu că America e ţara tuturor posibilităţilor. Noi,
românii, trăind sub talpa ciumată a comunismului cretinoid, speram, în gând
doar, să ajungem pe pământurile descoperite de Cristofor Columb la 1492. Unii,
puţini, reuşeau să „evadeze” din „penitenciarul România”. Dintre ei, alţii
şi mai puţini, după ani de muncă, de lipsuri, de dureroase doruri, se realizau,
deveneau cetăţeni americani cu posibilităţi nelimitate. Dar, nota bene, pentru aşa ceva era nevoie de
muncă, de istovitoare muncă. Ei bine, anii au trecut, talpa roşie n-a dispărut
de tot, dar am ajuns să zburăm mai uşor spre ţara în care orice şi totul e
posibil. Mai mult, polii tuturor posibilităţilor s-au schimbat şi acum, noi,
bravii urmaşi ai lui Traian colonizăm suburbii întinse din Spania, Portugalia,
Italia şi Franţa. Mai nou am ajuns şi-n Peninsula Scandinavă, e drept, aici mai
mult tuciuriii. Şi-acum apare marele paradox! Vreo trei-patru milioane de
români muncesc şi trăiesc pe noile pământuri ale făgăduinţei, din lumea largă,
iarrestul au rămas „să-şi are glia
străbună”. E drept, unii o „ară”
atât de bine încât, în câteva luni strâng o recoltă uriaşă de euro, de vile, de
maşini luxoase. Dar... alt paradox, aceştia nu sunt agricultori... ci senatori,
deputaţi, patroni, miniştri, primari, directori de regii autonome, impresari
sportivi sau interlopi. Dintr-un condei, dintr-o simplă iscălitură reuşesc să
salte miile de euro dintr-un cont în altul. Dintr-un mic comision îşi cumpără
vila. Dintr-o şoaptă îşi refac parcul auto. Aşadar, iată ţara tuturor posibilităţilor!
Aţi mai
auzit de vreun român care să emigreze, acum, în America? Nici vorbă! Azi ştim,
cu toţii, că în România se poate orice! ABSOLUT ORICE! Avem legi care nu se
aplică tuturor! Avem autostrăzi... pe hârtie! Avem biserici pe fiecare alee din
cartier! Nu am avut moschee, dar o s-o avem pe cea mai impozantă din Europa,
pentru că oraşul lui Bucur e Mecca, după gândirea unui prim ministru plagiator,
operat şi, certamente, viitor scriitor! Avem stadioane şi săli polivalente mai
scumpe decât altele, similare, din America sau din Occident! Avem infractori în
libertate şi nevinovaţi, morţi, prin puşcării! Avem marinari, dar n-avem flotă!
Îl avem pe Copilul Minune, pe Salam, pe Parizer, pe Tobă, pe Costiţă,
Muşchiuleţ, Pastramă... şi alte sute de personalităţi culturale şi artistice!
Avem copii care se pot cumpăra ca la piaţă, cartofii! Avem doctori în orice,
care nici măcar n-au BAC-ul luat. (Mă rog, luat la şcoală, că de luat, ei,
doctorii în toate, l-au luat în câteva zile, cu copy paste!). Şi mai avem ceva ce sigur nu au celelalte pământuri
ale tuturor posibilităţilor! Avem infractori care se pot îmbolnăvi brusc, de azi
pe mâine, cu boli incurabile şi alţii care pot scrie, în câteva luni, opere
complete! Nicăieri în lume politicienii nu-şi descoperă a doua zi, după arestare,
boli grele, boli ascunse care să-i scutească de regimul penitenciar. Dar Adrian
Năstase cu glonţu-n gât, Vanghelie cu „almanahele”
lui, doctoraşul Oprescu cu diabetul zaharat (de, dacă s-a dedat la dulce!) şi,
probabil, în viitorul apropiat, Ponta cu rotula-i zdrobită de la... aruncările
la coş au descoperit că sunt suferinzi! Muribunzi chiar! Bieţii de ei! Sărmanii
oameni!
Sunt
convins că diabetul lui Oprescu, de exemplu, se trata singur dacă nu-i intra
şpaga-n casă, la ceas de seară. Şi glonţul lui Năstase ieşea doar în poligonul
de instrucţie dacă nu-i dădea „tuşica”
Tamara, decedata în Domnul, o mică atenţie!
Becali,
M.M.Stoica şi Copos sunt scriitori, viitori membri ai Academiei... Au reuşit să
scrie în câteva luni vreo patru cărţi, în timp ce adăstau la „mititica”, nevinovaţi, desigur! În
libertate n-au avut timp, n-au avut inspiraţie! Dar „la bulău” au stat şi-au scris! Apoi şi le-au cumpărat singuri pe
toate! Unde, în care loc de pe pământul ăsta, din ce în ce mai bolnav, poţi să
mai faci aşa ceva? Iată că în România se poate; aici toţi infractorii devin,
peste noapte, scriitori şi bolnavi. În România hoţii sănătoşi se-mbolnăvesc
după arestare! În România oameni cu liceul absolvit la seral sau la 40 de ani
scriu cărţi! În România 60-70% din cei care au doctorate le-au plagiat, le-au
copiat, le-au furat, mai corect! În România se poate orice!
V-aţi
întrebat de ce Becali nu a scris nicio
carte în libertate şi de ce Oprescu nu şi-a tratat diabetul, doctor fiind? De
ce Copos şi-a cumpărat întregul tiraj cu „operele”
sale şi de ce Bombonel nu şi-a nimerit jugulara cu pistolul? De ce? De ce? De
ce?... Sunt mii de ”de ce”-uri şi un
singur răspuns! Din prostie! Din prostia noastră, a „prostimii” care tolerăm orice!
Sorin
Oros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu