De ce trăim?

Motto: „Omul care a trăit cel mai mult nu e acela care a depănat cel mai mare număr de ani, ci acela care a simţit cel mai mult viaţa” J.J.Rousseau

        Sunt convins că mulţi dintre voi v-aţi pus această întrebare, de-a lungul vieţii. Şi, majoritatea, aţi găsit răspunsul corect. Cred asta datorită faptului că un om prost, un om limitat nu-şi pune întrebări existenţiale. El, de fapt, nu-şi pune niciun fel de întrebări. El doar trăieşte. Mă rog, aşa crede el. Viaţa, pentru el, înseamnă să fie mereu cu maţul plin. Şi cu băşica udului, aşişderea. Să aibă mâncare şi băutură. Să adune averi uriaşe, mai multe case şi mai multe maşini. De parcă le-ar putea folosi deodată. Dar dacă le are, orgoliul lui este satisfăcut şi e mândru când lumea îl priveşte cu invidie. E mândru când îi vede pe alţii, mai proşti şi mai sărmani decât el că îl privesc ca pe o mare personalitate. E mândru când e băgat în seamă de comunitate, când i se cere sfatul sau ajutorul. Sfaturi dă, cu mărinimie, ajutoare, doar cu parcimonie. Nu citeşte, nu e un om cultivat. Ştie tot, în aparenţă, dar nimic, în esenţă. E bădăran şi mitocan, dar se ascunde sub masca opulenţei. Pentru el viaţa  înseamnă să ai cât mai multe bunuri şi cât mai mulţi arginţi. Să fii ţanţoş pe stradă şi să te salute toată lumea, ca pe o vedetă. Să te mai invite câte-o televiziune ca să-ţi dai cu părerea despre politică şi mersul ţării. Că la aşa ceva ne pricepem toţi. Să rezolvi orice problemă, cu bani şi cu intervenţii. Să te bagi în faţă. Să ai tupeu. Şi să nu ai timp să te întrebi de ce trăim... Ăştia, clar că trăiesc degeaba. Pentru ei viaţa nu este o lecţie, un traseu al cunoaşterii, ci, exclusiv, un timp al desfătării superficiale. Pot trăi şi o sută de ani că tot nu vor afla de ce s-au născut şi ce a însemnat viaţa pentru ei. Nu vor realiza nimic măreţ în viaţă şi vor muri disperaţi şi cu sufletul gol.

          Cei care-şi pun întrebări existenţiale sunt total opuşi primilor. Nu-şi fac un ţel din a-şi burduşi burdihanele, ci caută mereu hrană pentru suflet şi pentru spirit. Caută, cercetează, se întreabă. Caută bucurii şi dau de suferinţă şi durere, dar nu clachează. Trec peste ele îmbogăţiţi şi merg înainte. Învaţă şi descoperă ceva în orice. Sunt pregătiţi să asimileze şi nu închid uşa cunoaşterii. Un fluture poate însemna ceea ce înseamnă pentru ăla din prima categorie o maşină de lux. Şi chiar dacă mor la 60 de ani ştiu de ce au venit pe lume şi trăiesc intens viaţa. O simt şi se bucură de ea. Au răspunsuri la întrebările vieţii şi sunt liniştiţi. Au parcurs bucata lor de drum cu folos. Nu au nevoie nici de bani mulţi, nici de încă 40 de ani pentru a înţelege că viaţa e un dar, iar darurile trebuie preţuite. Înţeleg că poţi să ai toţi banii din lume, dar dacă nu ai linişte sufletească, înţelegere, sănătate şi un spirit cultivat şi liber, nu ai nimic. Cu bani nu poţi să cumperi nimic din toate astea. Astea sunt chestiuni imateriale, ceea ce, parţial, este şi viaţa.

          Viaţa e un abur, o spumă, o adiere. Cam cât credeţi că ar putea costa un kilogram de abur sau zece adieri de vânt?

Sorin Oros