Întrebări despre viitor

Motto: „Nu mă gândesc la viitor, va veni el oricum” A. Einstein

          Pe canicula asta nici măcar să gândești nu mai poți. Norocul meu e că stau la curte și când simt că materia mi se topește și carnea-mi picură pe pământ, mă trag la umbra cireșului și mă delectez cu puicuțele mele japoneze, Chabo. Puicuțele mereu m-au binedispus. Coloristica penajului, rapiditatea cu care ciugulesc râma, agilitatea cu care se cațără pe crengi, seara la culcare, ori ouțele delicate pe care le fac mă fascinează mereu. Și-mi pun întrebări despre lume și viață. Sunt curios să știu cum va arăta lumea peste o sută de ani. Ce va fi în curtea mea atunci? Cireșul și puicuțele fi-vor de mult apuse, ca și mine, de altfel. Ca și toți cei dragi mie acum. Ca și cei care nu-mi sunt dragi, deopotrivă. Ca și voi, cei care citiți aceste rânduri acum. Peste o sută de ani, oamenii care vor trăi pe aceste locuri nu vor mai ieși în stradă să strige „Muie psd”. Nici măcar nu va mai exista această adunătură de oportuniști fără școală, de altfel. Dar vor fi destule voci care ne vor blama, însă, pentru că am acceptat atâția ani regresul, impostura, corupția și hoția. Nu cred că vor înțelege cum de strămoșii lor le-au pupat mâinile minerilor care i-au bătut pe intelectuali, sau cum de s-au lăsat conduși de o arătare pe care o chema dăncilă. Se vor minuna auzind ca a existat un om care avea ceva probleme la dinți, dar care făcea legi doar pentru el, ori că niște decrepiți au impus limită la furat și la viol. Pentru ei a fura 10 lei sau 100.000 de lei va fi același lucru, aceeași infracțiune. La fel și cu violul, indiferent că-i freci doar prepuțul de labii ori îi înfigi întreg mădularu’-n vagin. Aș vrea să cred că ei vor trăi într-o lume normală. Aș vrea să sper că singurele probleme pentru ei vor fi dilemele referitoare la petrecerea concediilor: în țări exotice sau la Pol? Mă rog, asta în cazul în care va mai exista Polul... În spațiu sau în Martinica ori Guadelupa? În Bali sau în Vama Veche? Mai cred că leacul pentru cancerele devastatoare care ne cotropesc va fi inventat până atunci. Cred, însă, că vor apărea și alte boli noi, din cauza tehnologizării umanității. Omul nu e robot ca să poată mânca metale și substanțe cu care cercetătorii încearcă să grăbească evoluția produselor de consum, a hranei, mai ales. Vor mai fi și războaie în urma cărora vor fi spulberați milioane de indivizi. Se vor schimba hărți, se vor ciunti state. Poate vom fi vizitați de popoare de pe alte planete. Ori, poate, va dispărea omenirea. Poate vom fi cu toții musulmani ori agnostici. E greu de afirmat, cu exactitate, ce va fi pe pământ în 2119. Sau cum va fi acesta. Dar ca exercițiu al imaginației cred că e un lucru bun. Chiar dacă știu că eu n-o să mai știu nimic atunci, sper ca măcar câteva puicuțe să mai existe. Indiferent din ce specie...

          Între timp, cerul a plâns iar canicula s-a risipit. Puicuțele Chabo n-au nicio treabă cu întrebările mele. Poate am mai mult noroc cu celelalte specii.

          Iar la final, dacă toți vă dau sfaturi despre caniculă, îmi permit să vă dau și eu unul: trageți-vă la umbră, băgați niște beri reci pe gâtlej și nu scăpați puicuțele din raza vizuală. Vulturi sunt, au fost și vor fi mereu. Indiferent din ce specie...

Sorin Oros