Muzica de fond

11 septembrie 2017

Balcanii


Motto: „Balcanii sunt curul Europei” Petre Ţuţea

        Supranumită şi „poarta Europei”, Peninsula Balcanică face trecerea dintre Orient şi Occident. Multe sute de ani a fost fief-ul Imperiului Otoman, care cucerea Europa cu ienicerii şi spahii săi. Cucerind-o şi ocupând-o, otomanii şi-au impus obiceiurile, şi stilul lor de viaţă. Au făcut din ţări europene paşalâcuri şi raiale turceşti, pe care le controlau şi le conduceau cu oameni puşi sau acceptaţi de ei. Imperiul Otoman a avut o suprafaţă de 20 de milioane de km², şi a existat între 1299-1922.  E de prisos să enumăr cele 49 de state sau provincii, independente acum, dar care atunci făceau parte din Imperiu. Merită, totuşi, amintite câteva, pentru a înţelege amploarea cuceririlor otomane: Yemen, Tunisia, Sudan, Arabia Saudită, Oman, Qatar, Etiopia, Somaliland, Iraq, Iran, Osetia de Sud, Abhazia, Armenia, Rusia (sudul ţării), Israel, Croaţia, Ungaria, Bulgaria, Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovacia, Republica Moldova, Ucraina şi Cipru. Dacă toate aceste state au căzut sub tăvălugul otoman, era imposibil ca Ţara Românească (Valahia), Moldova şi Dobrogea să reziste. Practic ele nu făceau parte din Imperiu, dar erau raiale, erau controlate de otomani, şi plăteau biruri grele. Singura care a rezistat mai bine a fost Transilvania, o provincie care era parte a altui imperiu, cel Austro-Ungar.
          După 631 de ani de ocupaţie şi de influenţe turceşti e foarte greu ca Peninsula Balcanică să se descotorosească de “obiceiurile ortomane”! Ei i-au învăţat pe cei cotropiţi ce este peşcheşul, ciubucul, chiulul, tertipul, şiretlicul. Ei i-au învăţat să fie haimanale, zeflemitori, să stea pe caldarâm berechet, în halate şi papuci, trăgând din lulea ori sugând o acadea, acompaniaţi de-o manea fără cusur, neloviţi de dambla în timp ce beau o cafea la ibric aşteptând leafa. Femeile trebuiau să stea la cheremul lor, într-o dugheană, şi să-i servească, prompt, cu suberek, kebab, iahnie, musaca, pilaf, caşcaval şi zarzavat, ori cu ciorbă şi rahat. Iar la desert, când ajungeau la liman li se aduceau din beci baclavale, cataifuri şi fistic, şi se pregăteau pentru baia turcească lepădându-se de fesuri. Cam asta e…! Peste 600 de ani de ocupaţie, influenţe, obiceiuri şi tradiţii, nu prea pot fi demontaţi într-o viaţă de om. Poate după anul 2500, dacă va mai exista viaţă pe Pământ, se va putea vorbi şi despre Balcani, la superlativ. Până atunci e inutil să ne zbatem să-i punem o simfonie unuia care stă pe caldarâm, fumează, mănâncă seminţe, scuipă, râgâie, trage vânturi răzleţe, şi se zbenguie pe manele. E inutil să încercăm să scăpăm de peşcheşuri şi şiretlicuri, de haimanale şi belele. Balcanii sunt în dosul Europei, ba chiar curul ei, după Ţuţea. Dar deşi e scabros şi stânjenitor, e folositor, totuşi. Imaginaţi-vă ce-ar fi dacă n-am putea defeca zile în şir, săptămâni, luni sau ani! Prin Balcani se elimină urdoarea şi scursurile Europei. Sau, cel puţin, aşa era până acum. De-o vreme a devenit o poartă de intrare a celor care vin din Orient, întocmai ca acum sute de ani. Şi, întocmai ca atunci sunt otomani, într-un înţeles mai larg. Otoman – mahomedan – musulman! Acum nu vin cu săbii, lănci sau arcuri. Armele lor de-acum sunt copiii. Pe care-i lasă să crească în noile teritorii cucerite şi ocupate. Cu aceleaşi obiceiuri şi tradiţii… Dacă nu mă credeţi vizitaţi Europa cu terasele ei, între orele 10-13: băştinaşii europeni sunt la muncă, dar terasele sunt pline cu femei învelite din cap până la picioare, în tot felul de “harnaşamente”, savurând cafeluţe, şi aerisind pruncii. Au ajutor social, deh! Când aceste “arme” vor ajunge la maturitate vor transforma Europa într-un uriaş Balcani. Într-un uriaş cur… cubeu cu semiluni, turbane, hijaburi, şi celebra burka! Caraghios, nu?

Sorin Oros


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu