Muzica de fond

10 septembrie 2017

Decrepitudinea unui popor


Motto: „Am făcut 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi” Petre Ţuţea

          Nu pot să spun că m-a dat, vreodată, pe spate deşteptăciunea poporului meu. Am scris mereu despre asta, iar gafele şi prostiile conaţionalilor mei mi-au oferit subiecte dolofane. Avem inteligenţe disparate, avem talente destule, avem oameni culţi şi profesori universitari eminenţi, doi-trei scriitori de Nobel (sau, măcar de Herder!), şi milioane de „jmecheri” descurcăreţi şi de proşti grămadă.
          Sigur că niciun popor nu are milioane de indivizi cu IQ–ul ca a lui Einstein, sau academicieni care au dat gata biblioteca de la Alexandria. Dar parcă e prea mult, mult prea mult, să vedem români care nu ştiu cine e preşedintele ţării, pe ce planetă locuim sau care e capitala României. E mult prea mult să vedem oameni care aleg şi votează puşcăriaşi, cercetaţi penal sau arestaţi. E exagerat de mult să vedem că, în 2016, poporul vrea să se întoarcă în 1990.
          Nu mai e un secret pentru nimeni că urăsc P.S.D.-ul din toată fiinţa mea, cu cea mai mare înverşunare. Dar acum, după alegerile locale din 5 iunie a.c., când P.S.D.-ul a cotropit ţara încep să mă întreb dacă nu am eu o problemă. S-a dovedit că poporul iubeşte acest partid, şi vrea să fie condus de el. Oamenii au votat, la greu, „pesedei”, chit că aceştia au probleme cu legile ţării. Negoiţă, Olguţa Vasilescu, ăla de la Braşov, Marean Vanghelie (ăsta măcar n-a ieşit dar tot va figura în câteva almanahe sau pe goagăl!), şi alţii, mai puţin cunoscuţi, dar plimbaţi pe la D.N.A. Poporul a pus, la greu, ştampila pe partidul roşu şi zău dacă pot înţelege raţionamentul care l-a făcut să voteze aşa. Pentru mine P.S.D.-ul e partidul lui Iliescu Ion, al comuniştilor (în gândire, nu în acţiune!), al corupţilor, al penalilor, al celor mai mulţi condamnaţi şi dovediţi că au luat mită sau că au făcut trafic de influenţă pentru şpăgi grele. Cred şi ştiu că sunt foarte mulţi oameni care gândesc ca mine. Dar, iată, că poporul vrea altceva. Poporul gândeşte altfel. Poporul vrea să se întoarcă la o „rinocerizare” a ţării, demnă de primii ani de după Revoluţie. Poporul vrea comunism, vrea dictatură, vrea să i se bage pumnul în gură. Poporul e atât de decrepit încât nu reacţionază atunci când Dragnea vrea să promulge o lege prin care oamenii nu mai au voie să vorbească nimic rău despre partidul roşu. Poporul a votat-o pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, la Bucureşti, probabil, după raţionamentul că femeia cu patru nume are şi puteri cvadruple. Şi că va face Bucureştiul mai frumos, de patru ori în patru ani. Şi pun pariu că dacă procurorii îi permiteau lui Piedone Bucureşteanul să candideze, poporul decrepit îl alegea iar. Doar şapte luni au trecut de la genocidul din COLECTIV, în care au murit 64 de oameni, dar ceilalţi rămaşi în viaţă îl ştampilau pe acest Piedone autohton. Memoria nu este un lucru cu care poporul român să se poată lăuda. El se laudă că a văzut emisiunile de la Acces Direct, Un show păcătos, Wow Bizz sau La Măruţă, şi dezbate a doua zi cu colegii de serviciu, poveştile de la televizor. Asta vrea poporul decrepit: poveşti cu mame cretinoide cu câte patru-cinci copii abandonaţi, cu femei bătucite impecabil de concubinii războinici, cu ţoape care se ceartă şi-şi dispută câte-un manelist guş(ţ)at, minunat, vijelios sau de aur, cu gândacii care cotropesc casa unei fiice de vedetă decedată, cât au costat-o silicoanele pe vreo paraşută dâmboviţeană, sau cum şi-a transformat o fufă, buzele în pompă de desfundat căcatul din budă. Poporul e simplu, el munceşte, şi, logic, vrea să se relaxeze la televizor când ajunge acasă. E normal să nu fie interesat de documentare, de emisiuni de artă, de ştiinţă sau de divertisment elevat.
          Nu am crezut că în 2016 poporul român poate fi atât de decrepit încât să prefere P.S.D.-ul în locul altor partide... mai umane. E drept că şi variantele au fost subţiri, iar opoziţia nu a reuşit să găsească indivizi credibili şi serioşi. Ceea ce e grav, pentru că „ciuma roşie” re-acaparează totul. Poporul decrepit alege, în general, oameni cunoscuţi. Dacă apare unul nou, poporul rămâne „nemuritor şi rece”, deoarece nu se oboseşte să analizeze şi să judece proiectul politic al acestuia. Dragul meu popor e atât de decrepit încât, atotştiutor, şi cu adevărul absolut în sfertul de cerebel pe care şi-l foloseşte, pune ştampila pe „doamna aia de la televizor care a prezentat ştiri la Antene”. Nu se mai oboseşte să analizeze şi să judece cine e Nicuşor Dan sau franţuzoaica aia tupeistă, care vrea să ne conducă pe noi, în ţara noastră! Ce afront! Ce porcărie! Du-te, madam Clotilde şi condu acolo, la matale, la Paris, că aici avem noi pe cine pune ştampila! Îi cunoaştem noi bine, că e de-ai noştri, din popor! Ah, pardon, am făcut un dezacord gramatical? Excuse-moi, dar noi n-avem multă şcoală, că noi muncim de la 16 ani, ca ilegaliştii. Toată viaţa am muncit ca sclavii, şi-acum vii toa ca să mă-nveţi pe moa ce e mai bien în ţara moa? Hai, allez, că noi votăm pesedeu! Şi cu asta... konieţ film!
          Proşti am fost, proşti am rămas, proşti vom fi! Mereu, mândri că suntem români! Hai sictir, naţiune!

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu