Motto: „Am făcut 13 ani de temniţă pentru un popor de
idioţi” Petre Ţuţea
Nu pot
să spun că m-a dat, vreodată, pe spate deşteptăciunea poporului meu. Am scris
mereu despre asta, iar gafele şi prostiile conaţionalilor mei mi-au oferit
subiecte dolofane. Avem inteligenţe disparate, avem talente destule, avem
oameni culţi şi profesori universitari eminenţi, doi-trei scriitori de Nobel
(sau, măcar de Herder!), şi milioane de „jmecheri”
descurcăreţi şi de proşti grămadă.
Sigur că
niciun popor nu are milioane de indivizi cu IQ–ul
ca a lui Einstein, sau academicieni care au dat gata biblioteca de la
Alexandria. Dar parcă e prea mult, mult prea mult, să vedem români care nu ştiu
cine e preşedintele ţării, pe ce planetă locuim sau care e capitala României. E
mult prea mult să vedem oameni care aleg şi votează puşcăriaşi, cercetaţi penal
sau arestaţi. E exagerat de mult să vedem că, în 2016, poporul vrea să se
întoarcă în 1990.
Nu mai e
un secret pentru nimeni că urăsc P.S.D.-ul din toată fiinţa mea, cu cea mai
mare înverşunare. Dar acum, după alegerile locale din 5 iunie a.c., când
P.S.D.-ul a cotropit ţara încep să mă întreb dacă nu am eu o problemă. S-a
dovedit că poporul iubeşte acest partid şi vrea să fie condus de el. Oamenii au
votat, la greu, „pesedei”, chit că
aceştia au probleme cu legile ţării. Negoiţă, Olguţa Vasilescu, ăla de la
Braşov, Marean Vanghelie (ăsta măcar n-a ieşit dar tot va figura în câteva almanahe sau pe goagăl!) şi alţii, mai puţin cunoscuţi, dar plimbaţi pe la D.N.A.
Poporul a pus, la greu, ştampila pe partidul roşu şi zău dacă pot înţelege
raţionamentul care l-a făcut să voteze aşa. Pentru mine P.S.D.-ul e partidul
lui Iliescu Ion, al comuniştilor (în gândire, nu în acţiune!), al corupţilor,
al penalilor, al celor mai mulţi condamnaţi şi dovediţi că au luat mită sau că
au făcut trafic de influenţă pentru şpăgi grele. Cred şi ştiu că sunt foarte
mulţi oameni care gândesc ca mine. Dar, iată, că poporul vrea altceva. Poporul
gândeşte altfel. Poporul vrea să se întoarcă la o „rinocerizare” a ţării, demnă de primii ani de după Revoluţie.
Poporul vrea comunism, vrea dictatură, vrea să i se bage pumnul în gură.
Poporul e atât de decrepit încât nu reacţionază atunci când Dragnea vrea să
promulge o lege prin care oamenii nu mai au voie să vorbească nimic rău despre
partidul roşu. Poporul a votat-o pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, la
Bucureşti, probabil, după raţionamentul că femeia cu patru nume are şi puteri
cvadruple. Şi că va face Bucureştiul mai frumos, de patru ori în patru ani. Şi
pun pariu că dacă procurorii îi permiteau lui Piedone Bucureşteanul să
candideze, poporul decrepit îl alegea iar. Doar şapte luni au trecut de la
genocidul din COLECTIV, în care au murit 64 de oameni, dar ceilalţi rămaşi în
viaţă îl ştampilau pe acest Piedone autohton. Memoria nu este un lucru cu care
poporul român să se poată lăuda. El se laudă că a văzut emisiunile de la Acces Direct, Un show păcătos, Wow Bizz
sau La Măruţă şi dezbate a doua zi cu
colegii de serviciu, poveştile de la televizor. Asta vrea poporul decrepit:
poveşti cu mame cretinoide cu câte patru-cinci copii abandonaţi, cu femei
bătucite impecabil de concubinii războinici, cu ţoape care se ceartă şi-şi
dispută câte-un manelist guş(ţ)at, minunat, vijelios sau de aur, cu gândacii
care cotropesc casa unei fiice de vedetă decedată, cât au costat-o silicoanele
pe vreo paraşută dâmboviţeană, sau
cum şi-a transformat o fufă, buzele în pompă de desfundat căcatul din budă. Poporul e simplu, el munceşte şi,
logic, vrea să se relaxeze la televizor când ajunge acasă. E normal să nu fie
interesat de documentare, de emisiuni de artă, de ştiinţă sau de divertisment
elevat.
Nu am
crezut că în 2016 poporul român poate fi atât de decrepit încât să prefere
P.S.D.-ul în locul altor partide... mai umane. E drept că şi variantele au fost
subţiri, iar opoziţia nu a reuşit să găsească indivizi credibili şi serioşi.
Ceea ce e grav, pentru că „ciuma roşie”
re-acaparează totul. Poporul decrepit alege, în general, oameni cunoscuţi. Dacă
apare unul nou, poporul rămâne „nemuritor
şi rece”, deoarece nu se oboseşte să analizeze şi să judece proiectul
politic al acestuia. Dragul meu popor e atât de decrepit încât, atotştiutor şi
cu adevărul absolut în sfertul de cerebel pe care şi-l foloseşte, pune ştampila
pe „doamna aia de latelevizor care a
prezentat ştiri la Antene”. Nu se mai oboseşte să analizeze şi să judece
cine e Nicuşor Dan sau franţuzoaica aia tupeistă, care vrea să ne conducă pe
noi, în ţara noastră! Ce afront! Ce porcărie! Du-te, madam Clotilde şi condu
acolo, la matale, la Paris, că aici avem noi pe cine pune ştampila! Îi
cunoaştem noi bine, că e de-ai noştri, din popor! Ah,
pardon, am făcut un dezacord gramatical? Excuse-moi,
dar noi n-avem multă şcoală, că noi muncim de la 16 ani, ca ilegaliştii. Toată
viaţa am muncit ca sclavii, şi-acum vii toaca
să mă-nveţi pe moa ce e mai bien în ţara moa? Hai, allez, că noi votăm pesedeu! Şi cu asta... konieţ
film!
Proşti
am fost, proşti am rămas, proşti vom fi! Mereu, mândri că suntem români! Hai
sictir, naţiune!
P.S. Între timp ne-am dat seama toţi cine e Nicuşor Dan
şi ce putere politică ar putea avea. E o mare dezamăgire... Dar nu neapărat
despre asta era vorba în acest material.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu