Motto: „Ca să înţelegi că eşti prost trebuie, totuşi,
să-ţi meargă mintea” Georges Brassens
„Ai auzit că Monica Tatoiu a fost rea de muscă? Chiar ea a declarat,
tu...”. „Ai auzit că Ponta nu a plagiat?”. „Ai auzit că Andreea Marin e c-un
turc?”. „Ai auzit că Brad Pitt e în divorţ?”. „Am auzit că Carla’s Dreams e Marius Moga, tu!”. „Ai auzit
că Băsescu e mason?”. „Fii atentă ce-am auzit: cică directoarea, madam Vagin
şi-o trage cu inspectorul-şef, Bebe Maţgros, ca să-şi păstreze postul la liceu!
Ştiu din sursă sigură, tu!”. „Vai, tu...!”. „Da, tu... îţi dai seama cine ne
conduce? O curvă nespălată... mie mi-e milă de cei doi copii ai ei,
săracii...!”. „Nu pot să cred, tu! De unde ştii?”. „Ştiu sigur, dragă, Costel
are un coleg care e prieten bun cu Maţgros ăsta. Şi omul se cam laudă la
băutură...!” „Vai, ce nenorocită! La noi vine şi pozează în sfântă, vorbeşte de
Dumnezeu, duminica e la slujbe, şi când colo ea îşi deschide cracii pentru
Maţgros, pentru un post nenorocit. Şi bărbatul ei habar n-are, nu?”. „Şi-ăla e
un bou. Nu-l interesează ce face ea că şi el e un curvar ordinar. În delegaţii
îşi duce mereu amanta!”. „Vai, tu, chiar aşa?”. „Da, soro, mi-a spus o vară care are o vecină
şi-asta are o soră. Ei, soră-sa asta, Pamela Curbombat e amanta actuală. O
proastă, tu, fără talie, fără ţâţe, cu părul năclăit mereu... Atâta c-are
curu-n sus! Ce-o găsi la ea, dracu’ ştie!”.
„O cunoşti?”. „N-o cunosc, tu, dar mi-a spus soţul vecinei de la parter că are
curul bombat şi mare. E din acelaşi sat cu ea”. „Vai, tu, în ce lume trăim!”.
„Da, tu, nu mai poţi avea încredere în nimeni. S-a stricat lumea rău de tot...
Hai că te las. M-a invitat un tip la cafea. E simpatic, tu, dar nu cred că mă
bag. Oricum, rămâne între noi, să nu vorbeşti cuiva că mă supăr. Ţi-am spus
doar ţie pentru că eşti cea mai bună
prietenă...”. „Nu, tu, stai liniştită, nu am cu cine să vorbesc. Te pup! Pa,
pa!”. „Pa, scumpi!”. Seara, acasă. „Auzi
Nelule ce mi-a zis azi Mimi! Cică şefa noastră şi-o trage cu inspectorul-şef...
ce curvă! Dar şi Mimi, dragă, s-a dus la cafea cu unul... E clar că şi-o trag,
doar n-or măsura zaţul! Ştiu din sursă sigură!”.
Nu-i
aşa că vi se pare cunoscut totul? La noi orice informaţie are ştampila „sursă sigură”! Toţi ştim totul despre
toţi, din sursă sigură. Toţi bârfim, înflorim, închipuim poveşti despre alţii,
răspândim minciuni pe post de adevăruri incontestabile şi ne irosim viaţa în can-can-uri de doi bani. Găuriţi.
Ruginiţi. Şi dacă ar fi adevărat, să zicem, cu ce ne-ar ajuta pe noi faptul că
directorul sau un coleg are o amantă, sau că o colegă a născut un copil,
(culmea, viu!) dintr-un tată necunoscut de noi? Adică, din flori... Ce câştigăm
dacă răspândim poveşti, adesea ireale, despre semenii noştri? Nimic, nimic,
nimic...
Bârfa
şi can-can-ul penibil ne-au invadat
minţile, ne-au zăpăcit de tot. Am ajuns să nu mai trăim deloc pentru noi, ci
doar pentru alţii. Proverbul cu capra vecinului e mai actual ca oricând. Ne
uităm la televizor şi vedem „subiecte
care ne-ar putea afecta emoţional”, pe care nu ar trebui să le vedem
niciodată pentru că nu ne ajută cu nimic (despre faptul că dacă ne-ar putea
afecta emoţional de ce sunt difuzate, cu altă ocazie... deşi, şi asta am mai
spus-o altădată!). Dar stoici în prostia care ne incumbă ne chiorâm hapsâni şi
galeşi, fără să respirăm măcar, în timpul derulării „ştirii”. E o crimă adusă psihicului uman, e o metodă de îndepărtare
de la realitate. Noi nu mai gândim, nu mai cerem salarii, condiţii de muncă
decente, drepturi legale şi normale, nu mai visăm, nu mai sperăm. Ne uităm la
televizor să vedem crime, violuri şi
mizerii pentru a le putea dezbate cu colegii la serviciu. Apoi, după epuizarea
subiectului de interes naţional în care am aflat că Tatoiu şi-o trăgea cu cine
apuca, unde apuca şi când apuca, sau că Marin le dă tribut (încă!) turcilor,
trecem la ale noastre. La poveştile din ograda noastră. Ce coleg şi-o trage cu
cine, cine îi face curte unei colege, cine a mai născut în urbe fără să fie
căsătorită, şi alte căcaturi care ne umplu sufletele de mizerii. Ne bârfim
colegii că sunt altfel decât noi, colegele se gratulează între ele că sunt
superbe, slabe şi deştepte, şi totul e nemaipomenit. Între timp, logic, anii
zboară şi ne întrebăm la senectute (dac-o prindem şi scăpăm ne-ucişi şi
ne-violaţi de „martirii” de la ora
cinci şi de genocidul psihic picurat în creiere de către cei de sus!) ce-am
făcut cu viaţa noastră? Cum s-a scurs? Cum am trăit-o? Am trăit-o sau doar am
trecut prin ea, cu capetele plecate, încărcate cu atâtea mizerii, bârfe şi can-can-uri?!
Apropos, ştiaţi că în urmă cu vreo 18
ani am fost homosexual? Deunăzi am aflat şi eu... Dar că acum doi ani am fugit
cu salariile colegilor mei în America? Iată două subiecte, din „sursă sigură” numai bune de rumegat şi
distribuit. Daţi-le share!
Sorin Oros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu