Motto: „Cultura este complicată
dar nu există nici un motiv pentru care ar trebui să fie complicată şi
administrarea ei” Simon Mundy
„Sunt mândru că sunt român!”
Mda... aşa ar trebui să fie... Dar, oare, e chiar aşa? Acest slogan s-a
demonetizat infernal în ultimii ani. Factorii sunt mai mulţi dar rolul
primordial l-a avut acest partid-stat care tinde să transforme ţara într-o
colonie a jafului, a traficului de influenţă şi-a minciunii: P.S.D.-ul! Ponta
şi-ai lui, corupţi, plagiatori şi penali au urlat, non-stop, că sunt mândri de
românismul lor. Se ştie deja episodul cu „românii
mândri” aduşi cu autocarele şi, volens-nolens,
cu japca, pe Naţional Arena la lansarea candidaturii pentru alegerile
prezidenţiale ale plagiatorului arogant, Pinocchio. Poporul – români, unguri,
ţigani, saşi, ruşi, bulgari, tătari, etc. -
n-a fost de acord cu asta şi l-a taxat. S-a dovedit că poporul e mai
român decât cei care „sunt mândri că sunt
români”. Acum partidului iliescian nu-i mai rămâne decât să sucombe sub
loviturile, tot mai agresive, ale D.N.A.-ului. Ceea ce şi face, de altfel.
Dar să
vedem din cine e compus acest popor care dormitează, mai mereu şi se trezeşte,
adesea, prea târziu. Cred că o proporţie covârşitoare, cam de 70% o alcătuiesc
„misticii”. Adică indivizii care cred
cu fanatism, în puteri extraterestre, cereşti, din alte lumi şi din alte
vremuri. Sunt, în general, oameni simpli, cu studii medii (sau fără) lipsiţi de
cultură şi fără ambiţii măreţe. Sunt cei care încă mai merg la vrăjitoare ca
să-i facă virili la aşternut, imuni la boli şi potenţi financiar, cei care-şi
cumpără bilete la Bingo sperând că doar din faţa micuţului ecran vor câştiga
case şi maşini, cei care trimit capace de bere şi de sucuri prin poştă, peste
tot, şi cei care răzuiesc tot ce prind de răzuit. Evident că tot ăştia sunt şi
cei care-şi citesc zilnic horoscopul să vadă ce le spun „astrele” din redacţie. Sau alea din studiourile de televiziune,
care ne umplu capul cu Jupiteri, Uranuşi, Capricorni, săgeţi, steluţe şi multe
alte bazaconii. Măi, oameni buni, mergeţi, măi, la muncă! Fiţi corecţi! Nu mai
furaţi! Nu mai minţiţi! Citiţi o carte bună! Ascultaţi o muzică fină! Evoluaţi!
Folosiţi-vă mintea, nu v-o lăsaţi acaparată de „magia” vrăjitoarelor şi de explozia energetică a astrelor.
Proporţia
rămasă, de 30% o compun oamenii normali... inteligenţii, să zicem. Pe-ăştia
nu-i interesează nici politica, nici vrăjitoarele, nici Bingo-ulşi nici
astrele. Ăştia studiază serios, evoluează şi apoi părăsesc ţara. Marile corporaţii
şi companii europene, şi de peste Ocean îi tratează ca pe nişte oameni
inteligenţi, capabili şi destoinici.Îi angajează şi-i plătesc aşa cum trebuie.
Dar indivizii ăştia muncesc, nu răzuiesc cartoane colorate şi nici nu-şi
cumpără bilete de Bingo. Nu cred în alte puteri, extrauniversale, decât în ei
înşişi, şi nici nu stau la taifasuri cu mamele omizi, cireşici, mercedesuri şi
isaure... Oamenii ăştia sunt departe de ţara celor care sunt mândri că sunt
români. Ei sunt românii care nu sunt mândri de ţara lor. Pentru că în ţara lor
doar politicienii sunt mândri. Restul, pălmaşii, poporul, sunt dizgraţioşi în
ignoranţa prin care aşteaptă totul de la altcineva, în loc să aştepte doar de
la ei înşişi. Cam asta e mândria românului: să răzuiască cartoane, să citească
horoscopul şi să se lase vrăjit de magia unor speculante fără nicio oră de
şcoală. Iar toate astea se întâmplă datorită lipsei de cultură a celor mândri
că sunt români.
Cultura,
în aparenţă, nu produce nimic, nu e spectaculoasă, nu „produce” averi şi funcţii importante în politică şi în societate.
Din acest motiv e ocolită, adesea, blamată. Însă voi, care citiţi acum aceste
rânduri purtaţi cea mai mare vină pentru că nu le inoculaţi, strop cu strop,
plozilor voştri dragi, cultură. Voi, care nu-i obligaţi să citească cu orice
risc, cărţi, voi care-i lăsaţi ore-n şir, la calculator, doar pentru a nu vă
deranja cu întrebări aiuristice, voi, care vă uitaţi alături de ei la cele mai
cretine emisiuni de îndobitocire din istoria televiziunii, gen „Mireasă pentru fiul meu”, „Schimb de mame”,
„Noră pentru mama”, „Superbingo”,
Măruţă, Capatos şi ceilalţi... în loc să-i obligaţi, cu forţa chiar, să
urmărească „Teleenciclopedia”, de
exemplu. Da, voi... E atât de simplu să rămâi prost încât nici nu vă imaginaţi.
Nu e necesar nici un efort pentru asta. Dar... cultura face diferenţa, mai
apoi, în viaţă. Nu există nicio scuză pentru lipsa de cultură a unei
progenituri. Nu contează că e de la ţară, că e săracă, că dracu’, că lacu’...
Dacă-i bagi ipochimenului cultura-n venă, de mic, o va îngurgita întocmai laptelui
ţăşnit din ţâţa mă-sii când va fi adult. Dar... „mândri că suntem români” ne suntem suficienţi nouă înşine şi,
pentru că le ştim pe toate, răzuim cartoane şi ascultăm, sictiriţi, c-o bere-n
mână şi cu micu-n maţe, glasul astrelor. Apoi, dacă acestea ne prevăd un câştig
fabulos în viitor, dăm fuga la mamele omidelor
netransformate-n fluturi să verificăm informaţia stelară, şi la biserici să
ne rugăm Domnului să ni-l dea. Iar Domnul ne dă... ne dă tuturor exact ceea ce
merităm. După efort, deh! Doamne, ce popor de inculţi, „mândri că sunt români”, bântuie ţara asta, deloc mândră de fiii ei!
La
final, propun să ne amintim, cu toţii, pentru a nu uita (deşi românii au cea
mai scurtă memorie dintre cele aproape două sute de state ale lumii!) de
mândria unui român, Geoană parcă-l strigau unii, care, acum câţiva ani urla
transfigurat: „Mihaela, dragostea mea!”
Credeţi că acum, Mirciulică, mai e mândru? Hm...? Ne trebuie cultură multă
pentru a răspunde la această grea întrebare, nu-i aşa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu