Muzica de fond

8 septembrie 2017

Cultura mândrului român


Motto: „Cultura este complicată dar nu există nici un motiv pentru care ar trebui să fie complicată şi administrarea ei” Simon Mundy 




„Sunt mândru că sunt român!” Mda... aşa ar trebui să fie... Dar, oare, e chiar aşa? Acest slogan s-a demonetizat infernal în ultimii ani. Factorii sunt mai mulţi dar rolul primordial l-a avut acest partid-stat care tinde să transforme ţara într-o colonie a jafului, a traficului de influenţă şi-a minciunii: P.S.D.-ul! Ponta şi-ai lui, corupţi, plagiatori şi penali au urlat, non-stop, că sunt mândri de românismul lor. Se ştie deja episodul cu „românii mândri” aduşi cu autocarele şi, volens-nolens, cu japca, pe Naţional Arena la lansarea candidaturii pentru alegerile prezidenţiale ale plagiatorului arogant, Pinocchio. Poporul – români, unguri, ţigani, saşi, ruşi, bulgari, tătari, etc. -  n-a fost de acord cu asta şi l-a taxat. S-a dovedit că poporul e mai român decât cei care „sunt mândri că sunt români”. Acum partidului iliescian nu-i mai rămâne decât să sucombe sub loviturile, tot mai agresive, ale D.N.A.-ului. Ceea ce şi face, dealtfel.
Dar să vedem din cine e compus acest popor care dormitează, mai mereu şi se trezeşte, adesea, prea târziu. Cred că o proporţie covârşitoare, cam de 70% o alcătuiesc „misticii”. Adică indivizii care cred cu fanatism, în puteri extraterestre, cereşti, din alte lumi şi din alte vremuri. Sunt, în general, oameni simpli, cu studii medii (sau fără) lipsiţi de cultură şi fără ambiţii măreţe. Sunt cei care încă mai merg la vrăjitoare ca să-i facă virili la aşternut, imuni la boli şi potenţi financiar, cei care-şi cumpără bilete la Bingo sperând că doar din faţa micuţului ecran vor câştiga case şi maşini, cei care trimit capace de bere şi de sucuri, prin poştă, peste tot, şi cei care răzuiesc tot ce prind de răzuit. Evident că tot ăştia sunt şi cei care-şi citesc zilnic horoscopul să vadă ce le spun „astrele” din redacţie. Sau alea din studiourile de televiziune, care ne umplu capul cu Jupiteri, Uranuşi, Capricorni, săgeţi, steluţe şi multe alte bazaconii. Măi, oameni buni, mergeţi, măi, la muncă! Fiţi corecţi! Nu mai furaţi! Nu mai minţiţi! Citiţi o carte bună! Ascultaţi o muzică fină! Evoluaţi! Folosiţi-vă mintea, nu v-o lăsaţi acaparată de „magia” vrăjitoarelor şi de explozia energetică a astrelor.
Proporţia rămasă, de 30% o compun oamenii normali... inteligenţii, să zicem. Pe-ăştia nu-i interesează nici politica, nici vrăjitoarele, nici Bingo-ul şi nici astrele. Ăştia studiază serios, evoluează şi apoi părăsesc ţara. Marile corporaţii şi companii europene, şi de peste Ocean îi tratează ca pe nişte oameni inteligenţi, capabili şi destoinici. Îi angajează şi-i plătesc aşa cum trebuie. Dar indivizii ăştia muncesc, nu răzuiesc cartoane colorate şi nici nu-şi cumpără bilete de Bingo. Nu cred în alte puteri, extrauniversale, decât în ei înşişi, şi nici nu stau la taifasuri cu mamele omizi, cireşici, mercedesuri şi isaure... Oamenii ăştia sunt departe de ţara celor care sunt mândri că sunt români. Ei sunt românii care nu sunt mândri de ţara lor. Pentru că în ţara lor doar politicienii sunt mândri. Restul, pălmaşii, poporul, sunt dizgraţioşi în ignoranţa prin care aşteaptă totul de la altcineva, în loc să aştepte doar de la ei înşişi. Cam asta e mândria românului: să răzuiască cartoane, să citească horoscopul şi să se lase vrăjit de magia unor speculante fără nicio oră de şcoală. Iar toate astea se întâmplă datorită lipsei de cultură a celor mândri că sunt români.
Cultura, în aparenţă, nu produce nimic, nu e spectaculoasă, nu „produce” averi şi funcţii importante în politică şi în societate. Din acest motiv e ocolită, adesea, blamată. Însă voi, care citiţi acum aceste rânduri purtaţi cea mai mare vină pentru că nu le inoculaţi, strop cu strop, plozilor voştri dragi, cultură. Voi, care nu-i obligaţi să citească cu orice risc, cărţi, voi care-i lăsaţi ore-n şir, la calculator, doar pentru a nu vă deranja cu întrebări aiuristice, voi, care vă uitaţi alături de ei la cele mai cretine emisiuni de îndobitocire din istoria televiziunii, gen „Mireasă pentru fiul meu”, „Schimb de mame”, „Noră pentru mama”, „Superbingo”, Măruţă, Capatos şi ceilalţi... în loc să-i obligaţi, cu forţa chiar, să urmărească „Teleenciclopedia”, de exemplu. Da, voi... E atât de simplu să rămâi prost încât nici nu vă imaginaţi. Nu e necesar nici un efort pentru asta. Dar... cultura face diferenţa, mai apoi, în viaţă. Nu există nicio scuză pentru lipsa de cultură a unei progenituri. Nu contează că e de la ţară, că e săracă, că dracu’, că lacu’... Dacă-i bagi ipochimenului cultura-n venă, de mic, o va îngurgita întocmai laptelui ţăşnit din ţâţa mă-sii când va fi adult. Dar... „mândri că suntem români” ne suntem suficienţi nouă înşine şi, pentru că le ştim pe toate, răzuim cartoane şi ascultăm, sictiriţi, c-o bere-n mână şi cu micu-n maţe, glasul astrelor. Apoi, dacă acestea ne prevăd un câştig fabulos în viitor, dăm fuga la mamele omidelor netransformate-n fluturi, să verificăm informaţia stelară, şi la biserici să ne rugăm Domnului să ni-l dea. Iar Domnul ne dă... ne dă tuturor exact ceea ce merităm. După efort, deh! Doamne, ce popor de inculţi, „mândri că sunt români”, bântuie ţara asta, deloc mândră de fiii ei!
La final, propun să ne amintim, cu toţii, pentru a nu uita (deşi românii au cea mai scurtă memorie dintre cele aproape două sute de state ale lumii!) de mândria unui român, Geoană parcă-l strigau unii, care, acum câţiva ani urla transfigurat: „Mihaela, dragostea mea!” Credeţi că acum, Mirciulică, mai e mândru? Hm...? Ne trebuie cultură multă pentru a răspunde la această grea întrebare, nu-i aşa?

Sorin Oros



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu