Discriminarea femeilor

Motto: „Alergatul după femei n-a făcut rău nimănui. Pagubele se produc abia după ce le prinzi” Jack Davies

      

         

Oricât ar susţine oricine, orice slogan împotriva discriminării femeilor, mă tem că nu e convins pe deplin şi de aplicarea acestuia în fapte. Noi urlăm mereu că femeile sunt egale cu bărbaţii şi că au aceleaşi drepturi, dar în practică o-ntoarcem „ca la Ploieşti”. Să ne înţelegem, mă refer la bărbaţii educaţi, normali, nu la cei care consideră femeia o slugă, la musulmanii pentru care capra e mai valoroasă decât femeia şi la patronul de la F.C.S.B. Ăştia sunt orice în afară de bărbaţi adevăraţi.

Aşadar, toţi urlăm că femeia are drepturi egale cu bărbaţii! Oare chiar aşa o fi? Patronii dau anunţuri pentru angajare de personal în care spun: „Angajăm agenţi de vânzări”! Dacă la concurs se prezintă bărbaţi şi femei, vor fi angajaţi bărbaţii. Oare femeile nu ştiu să vorbească, să şofeze şi să prezinte documentele care însoţesc marfa? Evident că ştiu, dar patronii îi angajează pe bărbaţi dintr-un motiv ştiut doar de ei. Firmele de taxi angajează şoferi bărbaţi, în Poliţie femeile se pot număra pe degete, în politică procentul purtătoarelor de fustă este încă minuscul, trei sferturi dintre funcţiile de conducere sunt ocupate de bărbaţi şi-atunci unde e egalitatea? Nu cred că există meserii pentru bărbaţi şi meserii pentru femei. În comunism, am văzut multe femei pe şantierele ţării: zidăriţe, macaragiste, femei zugrav sau tâmplăriţe. Multe dintre ele erau căsătorite şi aveau copii. Era ceva firesc. Dacă atunci se putea, acum de ce nu se mai poate? Desigur, s-au schimbat multe în societate şi, în primul rând, mentalitatea. Apărând bărbaţii cu bani au apărut şi femeile care să le toace arginţii. Iar aceştia le vor doar pentru ei, nu le lasă să muncească. În plus, ar fi caraghios să vedem o femeie siliconată cocoţată pe o macara. S-ar expune riscului exploziei unei ţâţe în stratosferă. Lăsând gluma la o parte, am întâlnit un caz în care femeia a fost respinsă deoarece era necăsătorită. De unde până unde a devenit căsătoria criteriu de angajare? Pe bărbaţii holtei îi angajează societatea, dar pe femeile singure, nu. Logic ar fi ca patronii să caute, pentru angajare, femei libere, fără obligaţii. Ar putea spera, astfel, la o... apropiere profesională, plină de căldură sufletească. Nu e un secret pentru nimeni (sau dacă e, este secretul lui Polichinele!) că patronii se combină, adesea, cu angajatele. Merg în delegaţii cu secretarele, stau peste program la ore suplimentare pentru implementarea unor „proiecte” noi, etc. Şi-atunci de ce să nu angajezi o tânără nemăritată? N.B. Nu susţin că toate femeile nemăritate se cuplează şi acuplează cu şefii lor. Dar un procent semnificativ există. Şi, oricum, există şi femei măritate combinate cu şefii lor. Astea chiar că nu au parte de nicio discriminare.

Revin. Eu sunt unul care crede în egalitatea în drepturi dintre cele două sexe. Militez pentru asta oriunde. Dar, am mai spus-o, cred că multe dintre ele nu vor să fie egale cu bărbaţii. Vor să fie „pisicuţe” fragile, „mimoze” sensibile ori „fluturaşi” gingaşi. E foarte bine. O femeie delicată, gingaşă şi sensibilă e o încântare pentru ochi. Dar una delicată, gingaşă dar puternică, e un partener de nădejde oriunde. La muncă, în societate, în familie. E o femeie ancorată în realitate, muncitoare şi determinată, o mamă bună şi-o soţie caldă şi un coleg minunat la muncă. O astfel de femeie are toate şansele să elimine, treptat, prejudecăţile masculine referitoare la incapacitatea sexului slab de-a fi egal cu sexul tare (ocazional!). Misoginii s-ar împuţina dacă drăgălaşele femei ar face saltul evolutiv de la pisicuţă la tigroaică. Ar rămâne „feline” dar şi-ar câştiga forţa şi inteligenţa care, oricum, există în ele latent.

Aşadar, iubite femei, trăgând mai mult de voi îi veţi obliga pe bărbaţi cu ideea că sunteţi egalele lor şi nu pionii pe care să-i mute ei unde vor. În lume, de-a lungul timpului, au existat destule mişcări feministe care au creat revoluţii sociale, dându-le peste nas misoginilor atotputernici. Continuaţi lupta! Desigur, ar fi nevoie ca şi mulţi dintre bărbaţi să-şi deschidă ochii minţii şi să accepte egalitatea în drepturi. Dar atâta timp cât ei vor fi educaţi de nişte „mame-pisicuţe”, e puţin probabil, ca la maturitate aceştia să vadă în femeie o tigroaică. Vor face mereu conexiunea cu „pisica-mamă” văzând în femeie o fiinţă delicată, gingaşă şi speriată. Fiţi tigroaice cu progeniturile, obligându-le astfel să vadă în voi felina, adică partenerul de drum, atât în familie cât şi în societate!

Iar voi, bărbaţi, care credeţi că ştiţi totul, credeţi-mă că nu ştiţi câtă putere are o femeie care e sigură pe ea însăşi. Mai ales dacă e şi frumoasă şi deşteaptă şi citită!

                                                                                                       Sorin Oros