Motto: „Unde te grăbeşti, şofer? Vreau s-ajung urgent în
cer” Girel Barbu
România
este o ţară sigură. În acest enunţ există, cel puţin, două certitudini. Prima,
aici nu s-au comis încă atentate teroriste şi a doua, acest popor e foarte greu de desţelenit, de
trezit din „somnul cel de moarte”.
Bun. Dar ce nu e sigur aici? Multe, foarte multe lucruri, dar azi mă opresc la
drumurile ţărişoarei şi la cei care circulă pe ele. Şi-anume, şoferii! Sau,
conducătorii auto, dacă vreţi! Ori, participanţii la trafic, mai pretenţios! Eu
le-aş spune idioţi! Sau cretini! Imberbi purtători de capuri fără creiere!
Viteji ancestrali ce se trag din spiţe nobile de Ştefani, Mihai, Corvini ori
Vlazi. Din spiţe genealogice pentru că atunci participanţii la trafic, ori la
bătălii conduceau caii. Care n-aveau nici spiţe, nici osii. Desigur, există
mulţi conducători auto care-şi merită acest nume. Serioşi, atenţi, preventivi
şi care respectă regulile de circulaţie. Dar printre ei s-au infiltrat foarte
mulţi criminali şi sinucigaşi. Nişte idioţi, carevasăzică!
Drumurile
din România sunt pline de cruci. Pe orice drum ai ajunge nu lipsesc crucile
aferente, de-o parte şi de alta a carosabilului, în amintirea celor care nu mai
au nevoie de permisul de conducere. Mi se pare un obicei prost şi dizgraţios.
Crucile se pun pe morminte, nu pe locurile în care au decedat unii sau alţii.
Ce-ar fi să punem cruci la paturile spitalelor ori în apartamentele noastre? Că
unii mai mor şi pe-acasă... Dar, fiecare cu crucea lui!
Revenind
la posesorii de permise de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice,
afirm cu toată certitudinea că unii sunt asasini. În general sunt tineri, care
nu prea ştiu ce e munca, primesc maşina de la părinţii iubitori şi e
obligatoriu să arate lumii că sunt „bazaţi”.
Ignoră semnele de circulaţie, nu semnalizează niciodată schimbarea sensului de
mers, ori trecerea de pe o bandă pe alta, conduc cu viteză mult peste limita
admisă pe anumite porţiuni, vorbesc la telefon, îşi pipăie „maimuţele” din dreapta lor, parchează
unde văd că e liber sau pe trotuar şi, adesea, ucid oameni nevinovaţi. Dac-ar
muri şi ei n-ar fi rău, dar scapă „din
ghearele morţii” pentru că iubitorii părinţi le-au dat maşini „bengoase”, nu căruţe. Şi după luni de
procese scapă cu o condamnare cu suspendare. Dacă au ghinion iau câţiva ani de
„bulău”, dar ies mult mai repede.
C-aşa-i România! Sensibilă la vinovaţii încarceraţi.
A doua
categorie de „eroi auto” este cea a
sinucigaşilor. Cam tot din aceleaşi motive provoacă accidente, doar că ăştia nu
intră în alţii, ci în ei înşişi. Atunci când maşinile li se izbesc în ziduri,
case ori copaci. Şi mor. Lasă în urmă dureri care nu se vor stinge niciodată,
lacrimi, amintiri şi întrebări fără răspunsuri. De ce? Dacă nu pleca? Dacă nu
depăşea în curbă? De ce a condus cu 130 km/oră? Unde se grăbea? Dar nici noi şi
nici ei nu mai putem răspunde...
Ultima
categorie e a şoferilor idioţi. Prea fricoşi şi deloc stăpâni pe regulile de
circulaţie. Aici pot intra mulţi bunici care deja sunt depăşiţi de vremuri.
Ăştia nu văd la mai mult de 50 de metri în faţă şi, ca atare, şofează „la pas”, adunând coloane de vorbe dulci
în spatele lor. Parchează pe un loc şi jumătate ori de-a curmezişul şi, în
intersecţii, aşteaptă să treacă inclusiv maşinile care încă n-au ieşit din
garaj. Fac manevre de parcă ar pilota tancuri, ţinându-se disperaţi de volan cu
ambele mâini, cu priviri speriate şi cu transpiraţii reci, de la ceafă la nada
curului. În această categorie se regăsesc şi multe femei, care adesea, au darul
de a încurca traficul rutier. Superbe fiinţe, ştiţi că nu sunt misogin, dar în
faţa evidenţei, nu prea vă mai pot apăra! Sunt, însă, şi multe femei care
şofează impecabil. Dar ele nu se văd foarte des în trafic din cauza...
prudenţei excesive!
În România
fiecare conduce cum vrea, după propriile reguli. De aceea drumurile sunt
împodobite cu cruci, iar rata mortalităţii provocate de accidentele rutiere ne
situează în „Top Trei” din Europa.
Pentru statistică să reţinem cifrele: ultimul loc, Suedia cu 28 de morţi la un
milion de locuitori, locurile 1, 2, 3, România, Polonia, Letonia cu 103-100-98
de morţi la un milion. Cu menţiunea că primele trei locuri se schimbă între ele
anual. Sigur că drumurile proaste contribuie la cocoţarea pe podium a României,
dar cred că există o instituţie care nu îşi face treaba aşa cum ar trebui:
Poliţia Rutieră! Din lipsă de personal, din lipsă de fonduri, Poliţia Rutieră
nu se zăreşte decât pe la accidente. Or, ea ar trebui să patruleze pe drumurile
ţării şi să-i umfle pe toţi cei care conduc autoturismele după propriile
reguli. Bugetul ar creşte, iar morţii ar rămâne vii! Dacă nu se face nimic în
acest sens riscăm să ajungem să avem un trafic rutier ca-n Egipt, unde acum
câţiva ani, şoferul unui taxi a oprit rabla căreia, iniţial, îi căzuse portiera
la îmbarcare pe podul de peste Nil, pentru a ne face câteva fotografii cu
marele fluviu african. Poliţia egipteană a trecut pe lângă noi salutându-ne din
mers. Iar în spatele taximetrului staţionat amărăştenii claxonau făcându-ne să
credem că am nimerit la un concert de orgă, cu sunete înalte. După
imortalizarea noastră deasupra Nilului, ne-am văzut fiecare de treaba lui:
şoferul a căutat alţi clienţi, iar noi ne-am întors acasă. Unde acum ne simţim
ca pe Nil...
Sorin Oros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu