Muzica de fond

8 septembrie 2017

Femei, femei...


Motto: „ Femeia e ca o punguţă de ceai; nu ştii niciodată cât de tare este până nu o vezi cum fierbe.” Eleanor Roosevelt



Astăzi o să laud. O să laud o femeie. Nu îmi stă în fire, eu, de obicei, le iubesc nu le laud. Nu fac complimente. Nu ştiu de ce sunt aşa, dar ăsta e adevărul. Parcă „mă doare gura” să spun unei femei că arată minunat, că are o rochie superbă sau că pantofii ei sunt extraordinari. Dacă pot i-o arăt. Dar nu îi spun. Ei bine, astăzi o să-i spun unei femei că este... minunată, superbă şi extraordinară!

Am cunoscut-o într-o vară. Ocazional. Căldură mare... Întâlnire, şuetă, beri... „Eh, chestii, socoteli”, cum spunea Ştefan Mihăilescu-Brăila în Secretul lui Bachus! Avea un zâmbet... superb! Am povestit despre viaţă. A mea. A ei. A tuturor. Am constatat că viaţa ei este... extraordinară. M-am bucurat că am cunoscut-o. La final, am tras concluzia că a fost o seară... minunată. De atunci vorbim, ne scriem, ne căutăm... Ocazional. Deşi, poate că amândoi am vrea mai des. Eu, cu certitudine, da!
Într-o lume infectată de prostie, de arginţi, de „lucruri comune”, femeia asta este altfel. Desigur, sunt multe femei altfel pentru mulţi alţii. Dar pe ea am cunoscut-o eu. Mă rog, cunoscut e un termen generic, o femeie nu poate fi cunoscută şi nici înţeleasă, niciodată, pe deplin. Dar... am întâlnit-o. Am întâlnit o femeie, soţie şi mamă, slujbaşă la o corporaţie americană pe pământ dacic. Care, după slujbă, prestează la o şcoală sanitară; teoria într-o sală de clasă, practica în saloanele cu năpăstuiţi. Injecţii, pansamente, sânge, urină, fecale. Mizerii, pentru mulţi. Pasiune, pentru ea. Apoi vine ziua de vineri. Cea mai frumoasă zi pentru ea. Alături de sâmbătă şi de duminică. Pentru că în aceste trei zile femeia trăieşte. În rest, există. Vineri îşi aruncă-n Jeep-ul contorsionat şi obosit zeci de kilograme de echipament şi părăseşte civilizaţia. Pleacă în munţi, în păduri. Intră în peşteri. Se târăşte, se caţără. Trece prin ape reci sau stă atârnată în aer. Se loveşte de stânci sau e năpădită de liliecii care, nu o dată, au lovit-o peste faţă în goana lor după zbor... Ea urlă dar continuă explorarea. Adesea are degetele îngheţate. Dar nu cedează. Asta e viaţa ei!
De ce afirm că această femeie este altfel? Pentru că toate lucrurile de mai sus sunt, în general, apanajul bărbaţilor. Femeile, în week-end-uri, ies la Mall-uri, la cumpărături, inutile adesea, sau pe Corso, la un suc. Îşi etalează garderoba, flirtează sau bârfesc. Existenţa lor se învârte în jurul familiilor. Este una anostă, în cele mai multe cazuri. Ori „femeia din grotă” îmbină, numai ea ştie cum, familia şi pasiunea. Iar când mai are timp (!?) scrie. Scrie cu umor şi cu consistenţă. Citind-o, recunosc, am avut o undă de invidie... Iar când nu scrie citeşte. E de ajuns o discuţie „frugală” cu ea, pentru a avea această revelaţie.
Cluburile de Salvaspeo din ţară au avut, nu de mult, iniţiativa de a milita pentru recunoaşterea oficială a meseriei de salvator din peşteri. Acest lucru s-a realizat, iar acum, această femeie are diplomă de salvator din peşteri. Printre mulţi bărbaţi. Deocamdată, în ţară sunt 12 oameni antrenaţi şi specializaţi să execute acţiuni de salvare a persoanelor accidentate în peşterile ţării. În România există peste 12.000 de peşteri, dar foarte puţine sunt amenajate pentru explorare turistică. Ea este printre cei 12. Asta e viaţa ei!
Femeile vorbesc, în general, despre rochii, pantofi, poşete, machiaj, lacuri de unghii şi... copii. Ea vorbeşte despre corzi, cordeline, carabine, bocanci pentru căţărare, căşti de protecţie, bărci pneumatice, corturi. Ea, Ema Marcu... O femeie! O femeie altfel! Desigur, cu doza de nebunie aferentă oricărui om care e... altfel. Dar, poate, chiar nebunia asta o delimitează de mulţime! Oricum, Ema Marcu face parte din categoria minusculă de femei care pot scoate un bărbat dintr-o peşteră, pot conduce un TIR şi pot schimba garnitura de la chiuveta din baie. Şi toate astea în timp ce, cu zâmbetul pe buze, înşurubează becul din living. Sau... îl deşurubează?


Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu