Măsura unui viol

        Motto: „Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie” Arsenie Boca

        

Oare cât o să mai răbdăm? Ce trebuie să se mai întâmple ca acest popor să aibă curaj şi demnitate pentru a nu se mai lăsa călcat în picioare de o mână de politicieni făcuţi la „apelul bocancilor”? De ce e nevoie ca lumea să înţeleagă că politicienii, cu mici excepţii, îşi văd doar de interesele lor, nefiind interesaţi de soarta prostimii care-i votează? Cum s-ar putea deştepta acest popor pentru a înţelege că p.s.d.-ul e doar o emanaţie a „ciumei roşii”, şi că sub sloganul „Mândri că suntem români” se ascunde cea mai mare hoţie? Creatorul acestui partid, bolşevicul iliescu are pe conştiinţă crimele Revoluţiei şi mineriadele, dar ăsta măcar nu a furat. Nu e lacom, nu-l interesează arginţii, iar din perspectiva asta e un comunist sadea, adevărat. Un om cinstit, ar spune mulţi. Numai că el a creat această „jucărie roşie”, acest partid în care, de 28 de ani se aciuează „lichele, hiene, şobolani, cârtiţe şi viermi”, care sug şi rod toată ţărişoara asta. A creat un monstru care acum nu mai poate fi stăpânit. Un monstru care a înghiţit ţara şi oamenii care stau pasivi şi nu acţionează. Am mai spus-o: jigodii politice au toate partidele, fără excepţie, dar ce şleahtă a adunat p.s.d.-ul e de neimaginat! Aici şi-au găsit culcuş toate „căpuşele” avide după sângele poporului. Toţi mecanicii auto şi toţi şoferii care se intitulează, pompos, senatori şi deputaţi. Miniştri, experţi, generali, secretari de stat. Toţi cei care au făcut şi fac afaceri cu banii publici şi inventează legi care să le izbăvească bucile de pârnaie.

          În ianuarie, poporul a avut o zvâcnire de orgoliu când, unul, Iordache, a emis O.U.G. 13, o imbecilitate demnă de „democraţia” nord-coreeană. A încercat, la adăpostul plăpumii p.s.d.-iste şi a nopţii, să legalizeze jaful ţării. Evident, nu a fost ideea lui, ci a tovarăşului şef de haită roşie, liviu dragnea. Poporul i-a scuipat în cap (că ne-a adus Soros flegme!), însă haita s-a regrupat. Acum vor să nuanţeze hoţia. Aşadar, pentru „ciumaţii” ăştia hoţia e ca un şevalet cu culori, predominând, evident, roşul. În orice ţară din lume furtul e furt, la noi e furt doar dacă furi mai mult. Dacă furi puţin e legal. Trebuie să furi doar peste un anumit prag pecuniar pentru a fi infractor. Sub 200.000 de lei eşti om cinstit. Adică, pe înţelesul ştirbelor băbătii pişălcoase şi senile care votează, non-stop, cu cei roşii, este vorba de două miliarde de lei vechi. Înţeles-aţi prostovanilor? Atâta au voie să fure fără să facă puşcărie. Două miliarde... Oare cât vă mai suportă pământul, băi, nenorociţilor? Adică, dacă-l omor pe unul nu e crimă, trebuie musai să tai măcar patru-cinci inşi?! Dacă furi un leu sau un milion, tot hoţ eşti, dragnea liviu, înţelegi? Hai să nuanţăm toate fărădelegile, în acest caz. Inventăm praguri la orice nemernicie. O fuţi pe una fără voia ei, dar nu e viol dacă i-ai înfipt doar 10 cm de pulă. Violul e de la 11 cm în... adânc. Iar cine are pula doar de 9 cm şi nu trece pragul, poate viola oricând. Îi spargi unuia trei dinţi şi dormi liniştit. Ca să intri la articolul 194 litera c, din Codul Penal (mutilarea!) e nevoie să-i spargi toată partea de sus. Sau de jos. Spargi două maşini furând roţile de rezervă şi un pix din bord, eşti liber. Pentru a fi încadrat drept infractor e nevoie de patru roţi şi două pixuri. Roşii, dacă se poate. Şi-un ştergător de parbriz. Sunteţi jalnici, măi pesediştilor, ar trebui să vă fie scârbă de voi, nu să fiţi mândri că sunteţi români! Nimeni până acum nu a mai încercat să legifereze jaful ţării. Nimeni, nici chiar dintre antecesorii din partidul roşu. iliescu e sărac şi cinstit, iar Năstase îi păstrează memoria vie mătuşicii Tamara şi-şi mai tamponează jugulara zgâriată de scamele celebrului fular. Geoană e un „prostănac”, aşa cum l-a numit străbunul iubitor de mineri, deşi mie mi-e chiar simpatic, bietul, cum ne-a anunţat de Mihaela lui, marea dragoste. Emoţionant, deh, păcat că am inima de piatră! Procurorul Ponta se pare că se converteşte la mahomedanism şi vrea megamoschee unde să-şi lingă rănile. Sau să i se lingă... pentru că, cu ăştia nu prea ştii exact cum e. Stau toată ziua aplecaţi... Doar acest omuleţ, dragnea, cu superba-i mustăcioară pe post de paravan contra paradontozei, chintesenţa opulenţei şi-a parvenitismului vrea să „implementeze eludarea meandrelor concretului prin nuanţarea sinergiei faptelor”. Adică el vrea să ne spună că furtul nu e furt, violul nu e viol iar lovirea nu e lovire. Apăi, dragă tovarăşe liviuţ, nici tu nu eşti om cu asemenea judecată! Parafrazându-l pe Slavici „Lică...liviu, tu nu eşti om, eşti fiară”!

          Acum, toţi imbecilii care au votat cu p.s.d.-ul în decembrie 2016, ar trebui să iasă în stradă şi să-i scuipe-n cap pe nemernicii care, prin astfel de legi, ne dau muie tuturor. Dar... cine să iasă? Cine să priceapă ceva din tot ce se întâmplă? Electoratul roşu se ştie din cine e compus. Se ştie ce nivel intelectual au ăia aduşi cu autocarele la vot. Iar pentru a ieşi în stradă trebuie să gândeşti. Dar are cine s-o facă? Vedeţi oameni buni unde duce absenţa de la vot? Comoditatea şi lipsa de implicare tipic românească? Vedeţi ce monştri poate naşte pasivitatea? Băi, sărăcanilor, cum ar fi să vă violeze un pesedist cu-o pulă de 3 cm, fiicele? Şi apoi să vă scuipe-n faţă, râzând?! „N-am depăşit pragul, am atins doar labiile”! Zău că asta vă doresc tuturor acelora care sunteţi proşti şi judecaţi cu creierele altora. Sau mai clar spus, fără ele.

          Înjuraţi-mă pentru că încerc să vă fac să priviţi în jurul vostru! Dar deşteptaţi-vă! Deşi, se pare că e atât de frig prin minţile unora încât prostia a fost criogenată acolo.

Sorin Oros

P.S. Mă întreabă unii ce tot am cu p.s.d.-ul, că doar fiind actor bugetar mi-a mărit salariul! Aşa e. liviuţ şi cu Olguţa mi-au dublat salariul, din luna februarie. Probabil, după mintea celor care mă întreabă, cei doi şi-au tras de la guriţă ca să-mi dea mie şi celorlalţi actori. Ne-au dat din banii lor. Asta înseamnă că având bani mai mulţi, beau mai mult. Şi, astfel, înjur mai mult. Sunt un nerecunoscător, „în nimicnicia mea muşcând mâna care m-a hrănit”!