Motto: „Când eşti mort nu ştii că eşti mort. E greu doar
pentru ceilalţi... La fel şi când eşti prost” Philippe Geluck
Din 1990
încoace avem un drept pe care nu-l aveam până atunci. Dreptul de a alege
oamenii pe care-i dorim să ne reprezinte în Parlament. E un drept normal şi
democratic. Din 1990 încoace alegem, cu două-trei excepţii, exact oamenii şi
partidele care nu ar trebui alese niciodată. Derivaţii şi derivatele din fostul
Partid Comunist, unic şi măreţ, care până în 1989 era „factotumul” naţiunii. Se pot trage multe concluzii, dar cred că
toate au ca punct de pornire una esenţială: prostia acestui popor! O afirm cu
toată responsabilitatea şi cu riscul de a fi pus la zid. Este părerea mea aşa
cum şi cei care votează, în masă, neocomuniştii, au părerile lor. Dar, oare, le
au? În ceea ce priveşte votul, cu certitudine, nu! S-au făcut zeci de profiluri
ale electoratului care votează cu P.S.D.-ul! Sunt adevărate, cu menţiunea că pe
lângă pensionarii fără orizont, nostalgicii după ere apuse, asistaţii social,
inculţii şi sărmanii cu duhul, mai există şi oportuniştii. Ăia care vor să
parvină, care vor să facă ceva în viaţă dar nu pot singuri. Şi-atunci se vâră-n
P.S.D.! Tot proşti sunt. Pentru că un om deştept se realizează cu ceea ce are
el în cap, nu cu proptelele unui partid.
Omul
prost e... prost pentru că nu-şi pune întrebări, înghite tot ce i se bagă pe
gât şi-n capul ăla prost, şi uită repede. Omul prost e fricos pentru că
mintea-i proastă nu poate discerne adevărul de minciună. Şi dacă îi spune
partidul că P.N.Ţ.-ul şi P.N.L.-ul au valută în sedii şi că vor să vândă ţara
(1990!), el crede. Crede şi că Soroş, de care n-a auzit niciodată, vrea să
cumpere ţara (2016!). Omul prost votează cu oricine dacă primeşte o sacoşă, un
pix, o franzelă, ulei, făină şi macaroane. Omul prost nu mănâncă somon fumee şi nici tagliatini con i ceci. Omul prost nu vrea progres şi civilizaţie.
El vrea să sape cu palmele ogorul străbun. Omul prost nu vrea nici evoluţie, nu
se pricepe să trimită un e-mail sau
un sms, ci se mulţumeşte să scrie,
mâncând litere. Omul prost e siderat (mă rog, uimit...!) când îi spune Antena 3
că ne conduc străinii, şi nu mai caută alte posturi, alte surse de informare.
Omul prost, de obicei, are copii mulţi pe care-i educă aşa cum ştie el: prost!
Din el nu pot ieşi decât... mai mulţi proşti. Omul prost, îndeobşte, nu ştie
pentru ce votează. El nu ştie nici care e ţara sa, nici cine e Preşedintele sau
Capitala ţării. Ştie doar că partidul i-a arătat trandafirii şi că acolo
trebuie să pună ştampila. Altfel, nu mai primeşte alocaţia pentru viitorii
proşti care stau cu puţa-n ţărână, prin ograda plină cu acareturi. Prostul e
naiv, înghite orice îi dai. Unii au „halit”
conserve pentru câini crezând că e carne de porc. Şi n-au murit, dar latră.
Latră mereu că sunt săraci, dar stau cu laba-ntinsă la inundaţii. Omul prost e
beţiv. Cu banii Guvernului, după inundaţii, el nu-şi reclădeşte casa, ci-şi udă
grumazul şi-şi goleşte „băşica udului”
la „umblătoarea” din dosul „căşii”. Omul prost nu are sentimentul
penibilului. Apare la tv., cere ajutor şi se lasă filmat în ipostaze
degradante. Omul prost nu vrea să se deştepte. Nu-l interesează că partidul
fură ţara, atâta timp cât partidul îi dă, o dată la patru ani, ciolan cu fasole
şi sarmale. Prostul are o singură calitate: docilitatea. Astfel, în ziua
votului merge hotărât la urne şi ştampilează trandafirii, ştiind că apoi poate
sta-n birt vreo patru ani.
După 27
de ani să te întorci în timp, în 1990, este dovadă clară de prostie crasă,
incomensurabilă. Să votezi oamenii care sunt condamnaţi penal, să nu te
intereseze că au furat şi jefuit ţara e dovadă de prostie monumentală. Sau de
complicitate. Concluzia: popor tâmpit, prost, decrepit! Soluţia: educarea
acestuia! Dar nu cu metodele implementate de tovarăşa Cati Andronescu, nu cu
licee şi facultăţi absolvite, nu cu lecturi, ci cu cursuri de deşteptare a
votantului. Mai clar, fiecare Primărie să organizeze cursuri cu o lună-două,
înainte de alegeri, în care să li se spună tuturor proştilor care sunt promisiunile
fiecărui partid. La sate se poate organiza cursul la Căminul Cultural, oricum e
lipsit de activitate, dar are angajaţi pe organigramă. Apoi, după ce proştii ar
fi şcoliţi şi ar înţelege că la alegerile locale nu se alege Preşedintele şi că
la cele Parlamentare nu se aleg primarii, ar trebui obligaţi să iasă la vot.
Susţin obligativitatea votului într-o ţară cu un popor prost şi needucat
politic şi social. E nevoie de o lege care să-i oblige pe români să voteze, iar
refuzul să fie sancţionat cu amendă. Pentru că nu poţi să spui că are
legitimitate un partid, dacă a votat doar 40% din populaţie. Din acest procent,
în 11 decembrie 2016, P.S.D.-ul a luat 40%. Asta înseamnă că au decis 40% din
40%, din 18.000.000 de indivizi cu drept de vot. Nu mă pricep bine la matematică,
dar după băbeşti calcule îmi ies vreo 3.000.000 de votanţi serioşi, bine
hrăniţi, instruiţi, cu studii postuniversitare, cu familii tradiţionale, care
au decis pentru restul de 15.000.000. Iată de ce acest popor trebuie obligat să
iasă la vot. Dacă votează cu P.S.D. măcar 12-13.000.000 e ok. Dar 3.000.000 de „academicieni”
să decidă pentru restul „boilor” mi
se pare aiurea. Nu e corect, nu e reprezentativ. Nu putem afirma că România a
votat P.S.D. Au votat doar 3.000.000 de români cu P.S.D. Restul au votat alte
partide sau nici măcar nu s-au obosit să voteze.
În
concluzie, educaţie şi obligativitate! Altfel nu vom avea niciodată un tablou
fidel al opţiunilor electorale mioritice, din acest colţ de lume, cu un
popor... spuneţi voi cum!
Sorin Oros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu