Motto: „Poţi păcăli pe toată lumea puţin timp, sau puţină
lume, tot timpul. Dar nu poţi păcăli pe toată lumea, tot timpul” Abraham
Lincoln
Actualul
primar al oraşului Satu Mare mai vrea un mandat. E logic. Sunt în joc bani,
putere, imagine. Desigur, astea pentru cei care pun preţ pe ele şi vor să le
obţină, timp de patru ani, destul de uşurel. Pentru că cei care vor bani,
imagine şi putere, muncesc serios în specializările sau afacerile lor, fără să
se mânjească, neapărat, în sosurile „politichiei” mioritice. Dar asta e o
problemă care ţine de personalitate, de caracter şi de cultura fiecărui
individ. De formaţia sa interioară. Sau de deformaţie. Am mai spus-o şi cu alte
ocazii, intelectualii de soi sunt rarisimi în politica noastră. Oportuniştii,
fără scrupule, în schimb, sunt peste tot.
Aşadar,
fiind vorba de un doctor voi opera, fără mănuşi, în stilul lui… Dorel, pentru a
vedea ce ne relevă disecţia. Acum patru ani „pacientul” nostru a promis multe. E inutil să le amintesc aici pe
toate. Şi ar fi păcat de copacii tăiaţi şi transformaţi în pagini de ziar
pentru nişte vorbe-n vânt. Esenţiale sunt doar câteva: 1044 de locuinţe sociale
construite de Primărie, izolarea termică a blocurilor, locuri de muncă pentru
tineri, facilităţi pentru investitori, atragerea de investitori, o Universitate
de jobb-uri, I.T Valley, sală Polivalentă, revigorarea Parcului Industrial Sud,
bazin de înot acoperit, şoseaua de centură, al treilea pod… Ajunge? Mă tem că
da! Ei bine, ce avem acum în oraş? Câteva blocuri reabilitate termic… câteva!
Restul e tăcere! Sau, mai degrabă, circ! Pentru că dacă „pacientul oltean” bifă o realizare, din multele promise, el mai
bifă şi alte lucruri… nepromise. Şi-astea fură multe, muică! Concret: circ cu
consilierii U.D.M.R., circ cu doamna viceprimar Marcela Papici, circ cu
preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Ştef, circ cu angajaţii Teatrului de
Nord, circ cu microfoanele instalate în Palatul Administrativ, circ, circ,
circ… Dacă tot acest „ciorchine de circuri”
ar fi fost moca era superb. Ne mai amuzam şi noi, plebeii năpăstuiţi, de
glumele sale. Dar toate „circăriile”
pacientului fură pe bani. Pe banii noştri. Chiar pe banii mei, pe care nu-i
primii decât după o întârziere de două luni, deoarece, probabil, fură
direcţionaţi spre lecţiile de dresură şi acrobaţii. Acrobaţii puerile care-l
făcură pe un coleg, mai răvăşit, să-mi sugereze să merg la un sanatoriu de
odihnă împreună cu „pacientul oltean”,
colegul fiind convins, în răvăşeala lui, că banii poposesc prin conturile
Primăriei din vina mea. Deh, oameni şi oameni… Sau, ca la circ, oameni şi
fiare!
Ok, mergem cu
disecţia mai departe şi descoperim o zonă cangrenată, plină ochi cu… orez.
Vizita din China! Care fu un triumf! Năvăliră purtătorii de irişi oblici ca
termitele, în acest oraş, în care singurii chinezi sunt cele două familii care
vând haine din plastic, la Piaţa Someş. Cică, se cumpărară două tractoare…
care, încă, sunt pe drum. Şi nu-i de mirare, să vii cu tractorul de la Marele
Zid Chinezesc, să alimentezi pe la Vânju Mare pentru a ajunge aproape de pusta
hună, ia ceva timp. Probabil că investitorii stau pitiţi în remorcă…
Despre
vizita americană nu se ştiu prea multe… Probabil, familia Ewing nu căzu de
acord asupra preţului pe baril. Ştim cu toţii că J.R. e renumit în negocieri
dure. Sper, totuşi, ca Sue Ellen să-i fi făcut şederea plăcută „pacientului oltean”.
Din
Marsilia, mare port la Mediterană, doar salutări! Că investitori francezi nu
văzui încă. Probabil că fiii lui Napoleon sunt preocupaţi acum cu teroriştii
islamici şi îi ignoră pe politicienii români. Dar vin, sigur, în următorul
mandat. N’est-ce pas?
Celelalte
vizite, pe ici, pe ’colo, fură la fel. Trudă, muncă, deplasări obositoare,
stres… dar rezultatele se văd. Oraşul a prosperat în ultimii patru ani! E
luminos, curat, cu străzi fără gropi, cu trei-patru poduri cu circulaţie
lejeră, cu şosele de centură (sau cu păsărele de pe centură!), cu Sală
Polivalentă (că doar în Primărie e plin de polivalenţi… sau poligloţi?!), cu
camere de luat vederi care văd tot ce mişcă (mai puţin crima de pe dig care, se
pare, că fu… statică!), cu copăcei plantaţi în curtea grădiniţelor, ce mai!, e
Raiul pe Pământ! Festivalurile de teatru şi cel de rock sucombară, dar dacă nu sunt bani, e bun şi circul. Ce mai
tura-vura, „pacientul oltean” îşi
făcu treaba! Avusese şi întâlniri cu pensionarii, prin cartiere, adicătelea,
făcu şi muncă de teren. Apoi demolă garaje ruginite şi făcu parcări moderne.
Acum dacă s-a nimerit vreun stâlp de iluminat, taman, în mijlocul unei parcări,
ce vină are omul? La fel, ce vină are „pacientul
oltean” că nu-l demisese pe individul Precup Ioan, director de poliţişti
locali (nelocalizaţi!) care, în deplinătatea facultăţilor mintale sugeră
femeilor să nu mai circule seara prin oraş? Cum să-l demită pe un asemenea
bărbat grijuliu, nevoie mare, de integritatea corporală a femeilor sătmărene?
Că doar poliţiştii locali nu au treabă cu patrularea pe străzi, cu ordinea şi
liniştea în oraş şi cu alte chestii, de-astea, de rahat. Unii sunt angajaţi
acolo doar ca să-şi parcheze maşina de serviciu sub geamul meu, pentru a-şi
savura, într-o tihnă patriarhală, cafeluţa la crâşma din colţ.
Hm, cred
că ar trebui să tai zece copaci pentru a avea spaţiul necesar de celuloză,
pentru a aşterne toate observaţiile, clinice şi medicale, rezultate în urma
disecţiei „pacientului oltean”. Ideea
e că omul „şi-atrăit traiul, şi-a mâncat
mălaiul”, vorba ardeleanului. Sau, prazul, vorba olteanului. Atât fu, gata,
salut tati, ura şi la… cabinete! Că e mult de muncit pe-acolo şi e păcat să
stea frumuseţile alea neconsolate de şef.
Părerea
mea, vorba Văcăroiului, este că domnul Dorel şi Costel Coica fu un primar „slabuţ” şi uşurel... Şi e păcat, mare
păcat, pentru acest oraş! A doua şansă i se va oferi doar într-o altă viaţă.
Sătmărenii, contemporani cu mine nu îl vor mai vota niciodată. Părerea mea, apud Păhăroiu… pardon, Văcăroiu! Mă rog,
pesedei...
Sorin
Oros
P.S.
Despre afirmaţia pentru care fu sancţionat de Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării, referitoare la faptul că spusese despre preşedintele
Klaus Johannis că „are mutră de nazist”
nu vrui să vorbesc. Şi asta pentru că „pacientul
oltean” are o mutră perfectă. Şi, în plus, nu îmi propusei să disec mutre,
ci indivizi. Oare mă făcui bine înţeles? Sper… pe vremuri avui o ibovnică
olteancă! O minunăţie! Ea mă învăţă cum să folosesc… limba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu