Muzica de fond

10 septembrie 2017

Vă e dor de… Dorel?


Motto: „Poţi păcăli pe toată lumea puţin timp, sau puţină lume, tot timpul. Dar nu poţi păcăli pe toată lumea, tot timpul” Abraham Lincoln

      
        
Actualul primar al oraşului Satu Mare mai vrea un mandat. E logic. Sunt în joc bani, putere, imagine. Desigur, astea pentru cei care pun preţ pe ele şi vor să le obţină, timp de patru ani, destul de uşurel. Pentru că cei care vor bani, imagine şi putere, muncesc serios în specializările sau afacerile lor, fără să se mânjească, neapărat,  în sosurile „politichiei” mioritice. Dar asta e o problemă care ţine de personalitate, de caracter şi de cultura fiecărui individ. De formaţia sa interioară. Sau de deformaţie. Am mai spus-o şi cu alte ocazii, intelectualii de soi sunt rarisimi în politica noastră. Oportuniştii, fără scrupule, în schimb, sunt peste tot.
Aşadar, fiind vorba de un doctor voi opera, fără mănuşi, în stilul lui… Dorel, pentru a vedea ce ne relevă disecţia. Acum patru ani „pacientul” nostru a promis multe. E inutil să le amintesc aici pe toate. Şi ar fi păcat de copacii tăiaţi şi transformaţi în pagini de ziar pentru nişte vorbe-n vânt. Esenţiale sunt doar câteva: 1044 de locuinţe sociale construite de Primărie, izolarea termică a blocurilor, locuri de muncă pentru tineri, facilităţi pentru investitori, atragerea de investitori, o Universitate de jobb-uri, I.T Valley, sală Polivalentă, revigorarea Parcului Industrial Sud, bazin de înot acoperit, şoseaua de centură, al treilea pod… Ajunge? Mă tem că da! Ei bine, ce avem acum în oraş? Câteva blocuri reabilitate termic… câteva! Restul e tăcere! Sau, mai degrabă, circ! Pentru că dacă „pacientul oltean” bifă o realizare, din multele promise, el mai bifă şi alte lucruri… nepromise. Şi-astea fură multe, muică! Concret: circ cu consilierii U.D.M.R., circ cu doamna viceprimar Marcela Papici, circ cu preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Ştef, circ cu angajaţii Teatrului de Nord, circ cu microfoanele instalate în Palatul Administrativ, circ, circ, circ… Dacă tot acest „ciorchine de circuri” ar fi fost moca era superb. Ne mai amuzam şi noi, plebeii năpăstuiţi, de glumele sale. Dar toate „circăriile” pacientului fură pe bani. Pe banii noştri. Chiar pe banii mei, pe care nu-i primii decât după o întârziere de două luni, deoarece, probabil, fură direcţionaţi spre lecţiile de dresură şi acrobaţii. Acrobaţii puerile care-l făcură pe un coleg, mai răvăşit, să-mi sugereze să merg la un sanatoriu de odihnă împreună cu „pacientul oltean”, colegul fiind convins, în răvăşeala lui, că banii poposesc prin conturile Primăriei din vina mea. Deh, oameni şi oameni… Sau, ca la circ, oameni şi fiare!
Ok, mergem cu disecţia mai departe şi descoperim o zonă cangrenată, plină ochi cu… orez. Vizita din China! Care fu un triumf! Năvăliră purtătorii de irişi oblici ca termitele, în acest oraş, în care singurii chinezi sunt cele două familii care vând haine din plastic, la Piaţa Someş. Cică, se cumpărară două tractoare… care, încă, sunt pe drum. Şi nu-i de mirare, să vii cu tractorul de la Marele Zid Chinezesc, să alimentezi pe la Vânju Mare pentru a ajunge aproape de pusta hună, ia ceva timp. Probabil că investitorii stau pitiţi în remorcă…
Despre vizita americană nu se ştiu prea multe… Probabil, familia Ewing nu căzu de acord asupra preţului pe baril. Ştim cu toţii că J.R. e renumit în negocieri dure. Sper, totuşi, ca Sue Ellen să-i fi făcut şederea plăcută „pacientului oltean”.
Din Marsilia, mare port la Mediterană, doar salutări! Că investitori francezi nu văzui încă. Probabil că fiii lui Napoleon sunt preocupaţi acum cu teroriştii islamici şi îi ignoră pe politicienii români. Dar vin, sigur, în următorul mandat. N’est-ce pas?
Celelalte vizite, pe ici, pe colo, fură la fel. Trudă, muncă, deplasări obositoare, stres… dar rezultatele se văd. Oraşul a prosperat în ultimii patru ani! E luminos, curat, cu străzi fără gropi, cu trei-patru poduri cu circulaţie lejeră, cu şosele de centură (sau cu păsărele de pe centură!), cu Sală Polivalentă (că doar în Primărie e plin de polivalenţi… sau poligloţi?!), cu camere de luat vederi care văd tot ce mişcă (mai puţin crima de pe dig care, se pare, că fu… statică!), cu copăcei plantaţi în curtea grădiniţelor, ce mai!, e Raiul pe Pământ! Festivalurile de teatru şi cel de rock sucombară, dar dacă nu sunt bani, e bun şi circul. Ce mai tura-vura, „pacientul oltean” îşi făcu treaba! Avusese şi întâlniri cu pensionarii, prin cartiere, adicătelea, făcu şi muncă de teren. Apoi demolă garaje ruginite şi făcu parcări moderne. Acum dacă s-a nimerit vreun stâlp de iluminat, taman, în mijlocul unei parcări, ce vină are omul? La fel, ce vină are „pacientul oltean” că nu-l demisese pe individul Precup Ioan, director de poliţişti locali (nelocalizaţi!) care, în deplinătatea facultăţilor mintale sugeră femeilor să nu mai circule seara prin oraş? Cum să-l demită pe un asemenea bărbat grijuliu, nevoie mare, de integritatea corporală a femeilor sătmărene? Că doar poliţiştii locali nu au treabă cu patrularea pe străzi, cu ordinea şi liniştea în oraş şi cu alte chestii, de-astea, de rahat. Unii sunt angajaţi acolo doar ca să-şi parcheze maşina de serviciu sub geamul meu, pentru a-şi savura, într-o tihnă patriarhală, cafeluţa la crâşma din colţ.
Hm, cred că ar trebui să tai zece copaci pentru a avea spaţiul necesar de celuloză, pentru a aşterne toate observaţiile, clinice şi medicale, rezultate în urma disecţiei „pacientului oltean”. Ideea e că omul „şi-atrăit traiul, şi-a mâncat mălaiul”, vorba ardeleanului. Sau, prazul, vorba olteanului. Atât fu, gata, salut tati, ura şi la… cabinete! Că e mult de muncit pe-acolo şi e păcat să stea frumuseţile alea neconsolate de şef.
Părerea mea, vorba Văcăroiului, este că domnul Dorel şi Costel Coica fu un primar „slabuţ” şi uşurel... Şi e păcat, mare păcat, pentru acest oraş! A doua şansă i se va oferi doar într-o altă viaţă. Sătmărenii, contemporani cu mine nu îl vor mai vota niciodată. Părerea mea, apud Păhăroiu… pardon, Văcăroiu! Mă rog, pesedei...

                                                                           Sorin Oros

P.S. Despre afirmaţia pentru care fu sancţionat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, referitoare la faptul că spusese despre preşedintele Klaus Johannis că „are mutră de nazist” nu vrui să vorbesc. Şi asta pentru că „pacientul oltean” are o mutră perfectă. Şi, în plus, nu îmi propusei să disec mutre, ci indivizi. Oare mă făcui bine înţeles? Sper… pe vremuri avui o ibovnică olteancă! O minunăţie! Ea mă învăţă cum să folosesc… limba!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu