Buzele şi „buzile”

Motto: „În trei locuri nu se dă prioritate: în puşcărie, toaletă şi saună” Proverb evreiesc

     

          Tehnologia ne-a invadat pe toţi. E firesc, deoarece trăim în anul 2017, nu în 1907, pe timpul Răscoalei de la Flămânzi. Atunci nu erau nici telefoane mobile şi nici „buzi”. Lumea mergea la „privată” şi-şi făcea poze cu aparatul cu trepied care scotea flamă la declanşare. Pe vremea aia erau două lucruri total separate. Adică „buda” nu avea nicio legătură cu fotografia. Dar, iată că după o sută de ani, acestea au devenit inseparabile. Suntem bombardaţi pe facebook, de fiinţe angelice care se fotografiază în „buzi”. Nu cu aparate foto, ci cu telefoane performante. Aproape orice femeie tinerică, odată ce ajunge la „budă” să-şi deşerte băşica udului îşi face şi o poză. Nu ştim dacă înainte sau după micţiune, dar înclin să cred că după. Asta pentru că toate zâmbesc satisfăcute şi eliberate de o apăsare stânjenitoare. Deşi, stânjenitoare ar trebui să fie pentru ele locaţia aleasă. La „budă” omul se cacă şi se pişă. Or, ele transformă „buda” în studio fotografic. Mai apare o chiuvetă, mai un sul de hârtie igienică, un coş de gunoi, un robinet, elemente fascinante care, musai, trebuie arătate lumii întregi. Femei cu buzele ţuguiate care seamănă izbitor cu un cur de găină, cu decolteuri mărinimoase şi ţâţe de plastic, cu tatuaje sofisticate pe braţe, antebraţe, burţi ori coapse, stau în compania căcaţilor şi ne zâmbesc sexy. De ce? De ce nu pot face asta de acasă? Sau din sânul naturii? De ce cred ele că pozându-se-n „buzile” barurilor, noi, bărbaţii cădem extaziaţi într-o neostoită poftă de-a le cuceri? Cum să te excite un „produs” expus pe-un galantar, între urină şi fecale? Cum să pofteşti la nişte buze şterse-n „buzi”, în pripă şi nespălate? Mintea umană face conexiuni, e influenţată de imagini, de mirosuri şi de locaţii. La „budă” omul se cacă, nu e nimic sexy aici. Sigur, se produce o excitaţie, sfincterul anal e plin de stimuli care în momentul defecării reacţionează şi produc plăcere. Asta în cazul în care diva nu are hemoroizi. Însă, în acest context, în această locaţie deloc îmbietoare nu cred că-i arde nimănui de excitaţii şi de poveşti de amor. Cum dracu’ să-ţi faci poze-n „budă”? Oare ce au în cap aceste femei tinere şi, unele, frumoase? Cum pot să stea printre arome umane, să surâdă şi să creadă că sunt senzaţionale? Nu m-aş mira ca, în viitor, să vedem imagini cu ele în timp ce urinează, stând pe vine şi hlizindu-se senzual telefonului mobil! Ce poate fi mai sexy, nu-i aşa? Slabă minte pot avea unele femei! Pentru că, paradoxal, deşi ele vor să ne arate cât sunt de fascinante pozându-se în „buzile” localurilor, ne arată doar mintea. Adică, lipsa ei. Nu cred că sunt mulţi bărbaţi care şi-ar dori o relaţie serioasă cu una care-şi face poze printre chiuvete şi hârtie igienică. Desigur, excepţii sunt! Mă refer la acei bărbătuşi plini de muşchiuleţi fezandaţi în steroizi, care-şi fac poze în şorturi şi maieuri, în sălile de forţă. Cei care vor să arate tinerelor femei care-şi fac poze în „buzi”, cât sunt ei de puternici. Ăştia merg mână-n mână. Aceste categorii de femei şi bărbaţi, deopotrivă, sunt interesaţi, exclusiv, de imagine. În general, sunt cei care scriu „mam trezit” şi pentru care unicele cărţi pe care le-au răsfoit au fost manualele şcolare. Cei care au rămas ancoraţi în mirobolanta propoziţie scurtă: „Ana are mere”, studiată în clasa primară! Nu mi-am propus să jignesc pe nimeni, dar mă tem că acelea care nu au altceva de arătat se arată doar pe ele însele. În ipostaze degradante, dar în care ele se cred sclipitoare. Şi nu sunt departe de adevăr; o femeie poate străluci pe lângă căcatul de-alături! Dar asta nu e suficient pentru ca un bărbat să-i dorească buzele. Pentru că în „buzi” nu e loc de tandreţuri şi de poezie. Acolo nu se fac poze şi nici nu se înfiripă poveşti de amor. În „buzi” oamenii se cacă, se pişă, mai eliberează nişte gaze şi, poate, mai expectorează nişte flegme. Nu e loc de picnic, de socializare, şi nici nu e studio fotografic. În „buzi” buzele îşi pierd savoarea. Pentru a şi-o recăpăta e nevoie de niţel creier. Care nu are de-a face cu imaginea. Creierul, după cum ştiţi, e în interior. Iar ca să se vadă nu are nevoie de o „budă” în care două buze ţuguiate şi-alte două umezite încearcă să trimită semnale disperate bărbătuşilor cu muşchiuleţii file. Pozele făcute-n „buzi” sunt ceva sinistru. Asta pentru că imaginea se asociază cu locaţia. Nu cred că e fermecător să vezi o femeie între urină şi fecale. Sau, dacă o vezi, înseamnă că acolo e locul ei. Dar eu nu vreau să cred aşa ceva. Nu vreau şi nu pot să asociez femeia cu un căcat. Încercaţi şi voi, fiinţe angelice să nu o mai faceţi. Arătaţi-ne poezia din voi, nu excrementele!

Sorin Oros