Muzica de fond

24 iunie 2018

Conştiinţa politicienilor



Motto: „Tragedia vieţii constă în ceea ce moare într-un om în timp ce trăieşte” Albert Schweitzer

       
       

Conştiinţă = sentimentul înţelegerii existenţei personale şi a integrării ei în univers şi sentimentul pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.
Politician = persoană care face politică urmărind, în primul rând, satisfacerea intereselor personale, iar, mai apoi, a intereselor de grup.
Acum că ştim despre ce vorbim să vedem ce e cu această conştiinţă, a politicienilor. În primul rând, pentru a înţelege de ce exişti, cum te integrezi în univers şi cât de morale sunt acţiunile pe care le faci, e nevoie de multă minte şi de foarte multă cultură. Boul, vaca şi găina nu înţeleg de ce există şi cât e de moral să se acupleze în faţa oamenilor. Nici integrarea în univers nu e un motiv de meditaţie pentru un babuin, pentru o gâscă (fie ea chiar din Videle!), ori pentru şacali. Toate animalele, păsăretul şi insectele trăiesc din instinct, nu se gândesc la morală, păcate, pedepse şi alte asemenea chestiuni specifice humanoizilor. Din aceste motive, animalele nu fac politică. Această grea sarcină îi revine omului. Dar nu tuturor oamenilor, ci doar celor aleşi de soartă.
Politicianul vrea binele. Binele său personal, evident, pentru că de-aia face politică la nivel înalt. Nu a ajuns senator sau deputat pentru a-i ajuta s-o ducă mai bine pe nişte amărâţi din Teleorman, de exemplu. Nu. El s-a sacrificat pentru el şi pentru familia lui. Iar sacrifiul lui constă în uciderea omeniei din el. Devine rece, fără sentimente, fără morală, fără conştiinţă. Morala şi conştiinţa fiind atribute umane, politicianul devine bou, babuin, şacal, sau vacă, gâscă ori găină. Să aibă el, să-i fie bine lui, restul nu mai contează. Ce dacă a promis că va face aia şi aialaltă pentru comunitate? Doar nu e greu să spui ceea ce vor să audă proştii. Apoi începe să se integreze în univers clădindu-şi imperii financiare cu care să-şi înţeleagă existenţa personală printr-o moralitate personală, strâmbă. Nu e moral ce e moral, ci e moral ce-mi place mie. Iar mie, senator sau deputat îmi place banul, nu şcoala. Cu bani rezolvi totul, dar cu şcoală multă nu faci mai nimic. Ai doar gânduri în plus. Mai mult de jumătate dintre cei care ne decid viaţa sunt absolvenţi de şcoli înalte, nu la 22-23 de ani cum e normal, ci pe la 40-50. Dacă cineva crede că ăştia au făcut şcoala „pe bune”, e cel mai naiv om de pe planetă. Dar neavând conştiinţă, pe aleşi nu-i interesează părerea lumii. Scopul scuză mijloacele. Iar scopul lor e unul singur: să facă orice ca să le fie bine lor! Doar lor. În aceşti oameni a murit tot ceea ce ar fi trebuit să trăiască atâta timp cât trăiesc şi ei. Desigur, e tragic, dar mai tragic e pentru noi, cei care suntem nevoiţi să le suportăm deciziile. Aici mai apare o problemă. A noastră. De ce le suportăm acestor nemernici, fără conştiinţă, mârşăviile? Răspunsul e simplu: pentru că suntem proşti! Politicienii s-au ridicat dintre noi, nu au aterizat aici din altă ţară, sau de pe altă planetă. Or, dacă populaţia e proastă, redusă şi incultă credeţi că cei care se ridică deasupra ei sunt academicieni? Nicidecum.
Un argument solid care demonstrează prostia ambelor tabere, alegători şi aleşi, e mitingul recent organizat de P.S.D. împotriva abuzurilor. Abuzuri ale cui, măi, P.S.D.-ule? Că eşti la putere de doi ani, ai schimbat trei Guverne proprii şi tot tu eşti cel abuzat? De către cine, maică? Cine te fute, astfel încât să nu-ţi poţi îndeplini Programul de Guvernare? Cine conduce ţara? Portarul de la uzină îl abuzează pe director, sau invers? Dar, oare, nu e un abuz când îţi obligi oligofrenii să participe la miting? Nu e un abuz când îţi sperii „intelectualii” că le tai ajutoarele sociale dacă nu ies la miting? Nu e un abuz când le spui oamenilor că-i dai afară de unde sunt angajaţi dacă nu strigă „Sus P.S.D.” şi „Jos Statul paralel”? Cine abuzează pe cine, abuzatule? Nişte proşti, mai deştepţi, pe alţi proşti, mai proşti.
Cuvântul conştiinţă cred că ar trebui retras din vocabularul limbii române. Este un cuvânt mort, întocmai oamenilor de pe aceste meleaguri, care sunt morţi, deşi sunt vii.
Hai P.S.D.”... la groapa de gunoi a istoriei!

Sorin Oros

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu