Femeile şi vârsta

Motto: „O femeie poate să ţină un singur secret: vârsta ei” Voltaire

Ştim, cu toţii, că femeile sunt nişte fiinţe care nu prea pot fi înţelese şi explicate. Dacă despre bărbaţi ştim că au în cap femei, femei şi iar femei, despre ele nu putem spune că ştim ce au în cutia craniană. Adesea, nu ştiu nici ele însele. Şi, clar, fiecare dintre ele are altceva. Nu există un şablon după care să ne putem lua atunci când încercăm să înţelegem o femeie. Exact când credem că am înţeles ce vrea, femeia ne surprinde făcându-ne să ne pierdem logica. Într-o relaţie cu o femeie, unui bărbat niciodată adunarea simplă, 1+1=2 nu-i va da acelaşi rezultat. Poate fi 1,6, 1,8 sau 2,1. Nimeni nu ştie după ce reguli calculează şi nici ce reacţii fizice sau chimice se declanşează în ea, în urma interacţiunilor cu sexul tare. Cei care mă contrazic se amăgesc singuri. Ei cred că-şi înţeleg partenerele doar pentru că ele îi lasă să creadă asta. Am întâlnit mulţi bărbaţi care spuneau că totul a fost perfect, minunat, sublim, apoi, brusc, consoarta a cerut divorţul. E o chestiune de neînţeles pentru un bărbat, dar femeia înţelege şi ştie de ce nu-l mai vrea. Dar chiar dacă-i explică bărbatului, acesta nu poate să înţeleagă. El merge pe o logică firească a lucrurilor, iar nefirescul logicii feminine îl blochează.

Un aspect ilogic pentru un bărbat este vârsta femeilor. După 35-40 de ani toate femeile îşi ascund vârsta. Devine cel mai mare secret al lor şi unicul, după cum spune Voltaire. În rest, ele nu prea ţin secrete. Le place enorm să dezbată cu amicele tot ce află. Sunt uimite, şocate şi contrariate de orice acţiune făcută de vreo cunoştinţă de-a lor. Sunt invidioase până la ură pe vreuna care s-a căpătuit, măritându-se cu vreun Făt Frumos, deştept şi cu bani (deşi combinaţia asta de trei în unul nu prea există!). Da, femeile se urăsc infinit mai mult decât bărbaţii. Între ele e o perpetuă competiţie. Poate şi ăsta e un bun motiv de a-şi ascunde anii, mai ales în faţa... invadatorilor. Poate se gândesc că dacă-i spun craiului că au 40 de primăveri, acesta pleacă la una de 30. De parcă el, craiul, nu-i vede pielea, faţa şi ridurile. De parcă el nu pleacă, oricum, la una de 30 oricând. Pleacă, doamnelor! Şi ştiţi asta. Dacă aţi uitat recitiţi a doua propoziţie din acest articol. Obişnuiţi-vă cu acest fapt şi nu vă mai secretizaţi anii. Mai ales că unele arătaţi superb la 40-50 de ani. Şi, în plus, ştiţi ce e viaţa în comparaţie cu una de 25 al cărei singur atu e frăgezimea. Şi-atât! Consolaţi-vă cu ideea că şi fata crudă de 25 va ajunge coaptă, ca şi voi, peste 25-30 de ani.

Viaţa e simplă dacă o poţi înţelege.

Sorin Oros