Visează cu luciditate

Motto: „Câtă vreme eşti susceptibil de o bucurie, te poţi aştepta la cea mai mare durere” Veronica Micle

Visarea cu ochii deschişi este cel mai frumos moment de relaxare sufletească. Deşi sufletul nu este un organ palpabil, vizibil, ca şi rinichiul, splina sau ficatul el există. Este esenţa imaterială a unei fiinţe, a unui om. Unii spun că ar cântări 21 de grame, dar, mai recent, alţii au afirmat că el are doar 0,01 grame, că e format din substanţe cuantice şi că esenţa lui se află în nişte microtubuli din creier. Mă rog, există aici o contradicţie, dar cred că e treaba oamenilor de ştiinţă să o rezolve. Şi-anume, dacă sufletul este imaterial el nu poate cântări nimic deoarece nu este materie. În fine, omenirea are multe întrebări fără răspunsuri încă.

Dar să lăsăm sufletul şi să trecem la minte. Pentru că de aşa ceva e nevoie pentru a fi lucid, pentru a judeca drept. Creierul e ceva material, deci, indubitabil, există. Greutatea lui variază între 1,2 kg şi 1,5 kg. Aşadar, este un organ care trebuie folosit. Şi chiar asta fac aproape toţi oamenii, în afara celor care votează cu P.S.D. Ăştia ori au doar 0,5 kg de creier, ori nu-l folosesc. Dar trecem peste votanţii „ciumei roşii” pentru că ei, oricum, nu sunt susceptibili de bucurii, nu aşteaptă nimic în afara ajutoarelor sociale, deci, ei, practic, nu există în acest context. Oamenii normali, însă, se întâlnesc în viaţă cu nenumărate dileme. Visează şi îşi fac planuri, se îndrăgostesc sau speră să li se întâmple ceva frumos, ceva ce îşi doresc. În aceste situaţii mulţi îşi pierd luciditatea, fiind acaparaţi mental de visul lor. De dorinţa lor. Le-am putea spune aerieni, deşi nu zboară. Doar gândurile lor zboară, uneori, fără nicio legătură cu realitatea. Au, însă, legătură cu sufletul lor, cu ceea ce simt. Iar atunci când sufletul pune stăpânire pe minte sunt şanse mari ca totul să o ia razna. De aceea e important ca în orice situaţie să ne folosim raţiunea, să judecăm logic. Să nu ne lăsăm pradă fanteziilor sufleteşti, care nu prea au legătură cu logica, cu luciditatea. Sperând şi visând mereu să ni se întâmple ceva frumos ne putem trezi cu o dezamăgire cruntă. Care, luându-ne pe nepregătite va crea haos şi durere în minte şi-n suflet, deopotrivă. Mulţi clachează în urma unui asemenea dezastru şi-şi pierd încrederea în oameni şi-n ei înşişi. Li se amestecă logica şi simţămintele şi eşuează, adesea, tragic. De aceea e bine să-l mai răsfoim pe Horaţiu, poetul latin şi să reţinem cuvintele lui: „Este o măsură în toate şi limite bine trasate”.

Sorin Oros