Amorfi într-o lume vie

Motto: „Vai celui care nu mai are nimic de dorit. Nu suntem fericiţi decât înainte de-a fi fericiţi” J.J.Rousseau

Să pornim de la propoziţia simplă: ne-am născut ca să trăim! Cred că nu există nimic mai simplu. Nu ne-am născut ca să strângem averi, nici ca să violăm, şi nici ca să omorâm. Iar a trăi înseamnă a simţi viaţa şi a o cunoaşte. A o înţelege. Şi cum o poţi înţelege? Învăţând. Despre ea, despre lume, despre noi, despre rău şi bine, despre dragoste şi ură, suferinţă şi... fericire. Din păcate, încă, omul nu a înţeles că... fericirea rezidă din verbul „a cunoaşte”  şi nu din „a avea”. Acest cuvânt... fericire conţine informaţii despre bine, despre dragoste, despre frumos. Nu eşti... fericit când faci ceva rău, când te îmbogăţeşti, pe căi ilicite, deoarece, mereu trăieşti panicat că mascaţii sau hoţii vor năvăli peste tine-n pat, în timp ce te acuplezi cu jumătatea-ţi la fel de... nefericită. Spaimele nu produc... fericire. Stresul nu produce... fericire. Nici violul, nici jaful, şi nici furtul din banii publici sau privaţi, deopotrivă. Toţi visăm la câte ceva, adesea, cu naivitate. Apoi, pe parcurs sesizăm că dorinţele nu ni se îndeplinesc singure. E nevoie de muncă, de curaj, de perseverenţă şi, poate, de noroc. Adică de înţelegere şi cunoaştere. Înţelegând că făcând lucruri bune eşti satisfăcut sufleteşte. Cunoscând oameni valoroşi, de calitate, eşti la fel de satisfăcut. Unii înţeleg că frumuseţea vieţii constă în asta, alţii nu. Ceilalţi, mulţi, iau lucrurile facile din viaţă. Îşi procură plăceri de moment care, mai apoi, le atrag necazuri. Au... fericiri scurte. Apoi regrete uriaşe. Dar şi unii şi alţii, la un moment dat se opresc din a mai spera. Se opresc din visare. Se trezesc în plină realitate crudă şi dureroasă. Aceea a faptului că trece timpul şi că nu sunt veşnici. Şi-atunci intră într-o stare de lâncezeală nimicitoare în care nu mai fac şi nu mai speră la mare lucru. Nu mai sunt plini de viaţă, ci plini de aşteptări neîmplinite. De regrete. De dureri. De spaime. Nu mai visează să facă, ci fac totul ca într-un vis încetinit. Ne dorim toată viaţa... fericirea, iar când vine vrem altceva. Vrem altă... fericire. Mereu alta. Omul e plin de controverse şi niciun om nu seamănă cu altul. Nimeni nu poate da reţete pentru... fericire. Fiecare o are sau nu pe cea la care se raportează. Fiecare poate avea... fericirea pe care şi-o doreşte. Abia când nu ne mai dorim nimic, atunci putem vorbi despre... nefericire. Mulţi, însă, suţin că sunt... nefericiţi pentru că nu pot vedea... fericirea. Probabil sunt orbi şi hapsâni.

Cred că în viaţă ar trebui să ne dorim, în permanenţă, ceva. Asta e singura chestiune care ne poate face... fericiţi.

Sorin Oros

P.S. Am pus puncte-puncte înaintea cuvântului... fericire/nefericire deoarece îmi vine tare greu să-l folosesc. Am mai spus asta, cu altă ocazie, nu mai dezvolt aici. Oricum, nu găsiţi că sună mai realist cuvântul bucurie?