Cei care se pricep la toate

Motto: “Unii oameni cred că ştiu totul, dar pentru ei totul se reduce la ceea ce ştiu” Niccolo Machiavelli

          De când respir aerul acestui pământ am văzut multe, dar nu am mai văzut oameni atât de… perfecţi ca şi ăştia care guvernează din 2016 încoace. Sunt cei mai buni în orice domeniu, cei mai culţi, cei mai experimentaţi. Sunt oratori de geniu, profesionişti de calibru cărora nu le poate face faţă nimeni. Au mereu vorbele la ei, iar dacă nu le au le inventează pe loc. Sunt politicienii cei mai complecşi, care se pricep, deopotrivă, la agricultură şi teologie, la armată şi la economie, la comerţ şi la integrare europeană. Un guvern de atotştiutori polivalenţi, omnipotenţi, omniscienţi, care trec, cu dezinvoltură, de la un minister la altul. Cred că în orice ţară normală, un ministru al Sporturilor este un fost sportiv de performanţă, care nu va ajunge, peste noapte, ministru al Apărării, chit că acesta a fost un mare şahist cu o strategie imbatabilă. Şi nici o femeie care a făcut Studii Economice nu are ce căuta la Sport, ea nefiind sportivă de performanţă. Ori un întârziat cu Dreptul făcut la 50 de anişori, la o facultate obscură absolvită în urma studierii legilor… de la mare distanţă, nu are cum să fie propus ministru al Justiţiei. Oare ăştia chiar ştiu absolut tot, despre absolut toate? Avem câţiva “zei” dintr-ăştia care au trecut pe la, aproape, toate ministerele din 2016 încoace. Adicătelea, ăştia ştiu şi de câte calorii are nevoie un caiacist, şi  ce doză de insulină trebuie injectată în vena unui diabetic, şi de câte avioane de luptă are nevoie Armata (inexistentă!), şi cât e impozitul pe salariu al unui profesor, şi ce autori trebuie studiaţi în gimnaziu, şi câţi cormorani trebuie stârpiţi din Deltă, şi câţi metri cubi de asfalt sunt necesari pentru autostrăzile de pe schiţele arhitecţilor, şi cum să se comporte într-o vizită oficială în Afganistan, Somalia ori Belarus, şi câte grame de praf sunt considerate toxice sau nu pentru populaţie, şi câte zile de temniţă îi sunt necesare unui violator sadic pentru a se reintegra în societate, şi câţi kilowaţi sunt necesari unei gospodării, şi ce condiţii de confort trebuie să asigure o pensiune pentru a fi catalogată cu una, două sau trei margarete, şi câţi români sunt pretutindeni, dar şi care sunt inovaţiile demne de apreciat ale cercetătorilor. Un neamţ, sec şi rece, absolvent al Academiei Militare ştie doar chestiuni legate de arme şi muniţii, un francez, fierbinte şi boem, absolvent de Arte Plastice se pricepe doar la cultură, un spaniol, ars de soare, care a terminat Agronomia, cu siguranţă, nu va emite legi pentru justiţia catalană. Or, la noi, toţi ştiu orice. Cariatu’ deşelat în zilele în care are înfăţişări la Tribunal, dar zglobiu şi agil în preajma Irinucăi ori la sindrofii girate de partid, o teleghidează imperial pe gloaba imunoglobulinizată pentru ca aceasta să-i mute pionii-miniştri după cum i se scoală lui mustaţa. Te cutremuri când vezi atâţia erudiţi care ştiu totul îngrămădiţi în Guvernul României! Singura problemă gravă este că atotştiutorii ăştia, cu creiere de cel puţin zece kilograme, nu pot lucra dacă sunt singuri prin ministerele lor. Şi îşi angajează câte zece consilieri care ştiu meserie, dar care papă bugetul ţării. De aici ar trebui pornită acţiunea de reducere a bugetarilor-căpuşe, nu dintr-un teatru, de exemplu, unde din doi croitori ţi se impune să scapi de unul. Şi nici nu putem compara salariul croitorului din teatru cu cel al consilierului unui ministru imbecil, pus de partid ca să execute comanda liderului. Iar dacă înmulţim salariul unui consilier cu zece, câţi are fiecare ministru incompetent, rezultă nişte bani cu care, poate, mai aveam un spital regional promis. Dar asta se întâmplă în ţările în care miniştrii ştiu meserie, nu în „ţara lui dragnea”, în care o fostă secretară de şcoală e pusă ministru la Interne, iar unul care n-a făcut serviciul militar ajunge ministrul Armatei. Credeţi că ştiu ăştia să le vorbească subordonaţilor despre Colt 1873, Colt 1911, Walther 38, Browning, Glock G17, Berta cea Grasă, tunul de asalt, tunul antitanc, Renault FT17, Mark IV, Panzer IV, T34, M4 Sherman, Tiger 1, Centurion, M60 Patton, Merkava, despre ţeava lisă sau cea ghintuită, glonţul Minnie, puşca ZV24 sau celebrul Kalaşnikov? Facem pariu că de unele dintre aceste „hieroglife”, de mai sus, vor auzi doar dacă vor citi acest articol?

Sorin Oros