Imperfecțiunea naturii... umane

Motto: ”Rușine celui ce se mulțumește cu lumea asta, atâta de imperfectă și care ar putea fi atât de frumoasă” Andre Gide

        Universul nu e perfect. Asta în ciuda celor care susțin că există perfecțiune. Nu există. Are destule hibe, nedescoperite încă de oameni, tocmai datorită faptului că omul nu e perfect. Dac-ar fi, probabil că ar putea descoperi de ce e imperfectă natura... umană. Omul, adică. Universul e darnic cu viețuitoarele sale, dar în  ceea ce privește omul, e mai rigid. Mai ales când e vorba de femeile sale... universale. Femeia are farmec, gingășie, trup de sirenă și eleganță. Multe dintre ele au și multă minte. Calități cu care sucesc aproape orice cap masculin cu care se intersectează. Ne mistuie și ne ard. Ne îndrăgostim de ele și le luăm de soții. Le iubim și le facem copii. Sau ele ne fac nouă, mai bine zis. Dar după acest moment al nașterii fructului izvorât din iubire, imperfecțiunea universului uman feminin iese la iveală. Acea bijuterie de femeie care era în urmă cu puțini ani, se transformă încet-încet într-un gablonț. Nu toate, dar în general, o femeie după ce dă naștere altei vieți se îngrașă, face colăcei, depune țesut adipos pe fese și, parțial, e mai neîngrijită. Sigur, are altă prioritate. Dar mă revolt sincer când constat această inechitate absurdă și ciudată. O femeie are căutare atât cât e tânără și subțire, iar bărbatul, chiar gras fiind, se poate bucura de atenția felinelor bipede care-i pot fi fiice, indiferent câți ani are acesta. Afirm asta cu durere, doamnelor, și știu că vă doare și pe voi ca și pe mine. Pentru că nu e drept. De ce femeile sunt singurele care se deformează după naștere? De ce Universul e atât de hain în privința lor? Girafele nasc și nu se-ngrașă, leoaicele la fel, iepele la fel, pisicile la fel. Ați văzut vreo antilopă gnu grasă? Sau o zebră? Sunt femele și nasc. Ba mai mult, animalele nasc mai des decât femeile, dar rămân cu aceeași siluetă. Doar femela omului se îngrașă. Nu e ciudat și trist, totodată? Oare nu e o problemă a noastră, a oamenilor, fără să fie de vină Universul? Alimentația și mișcarea cred că sunt două chestiuni esențiale în acest subiect. Apropos, circulă pe internet o imagine cu litoralul românesc din anii ’70. Oamenii câtă frunză și iarbă, dar niciun gras, nicio grasă. Să fi fost, oare, de la alimentația științifică și raționată a experților lui Ceaușescu? Animalele mănâncă la fel și se mișcă la fel oricând. Dar femeia? Doar datorită păcatului originar să fie astfel pedepsită? Nu cred că Eva a greșit mai mult decât Adam. Nu cred că primul om a fost un sfânt evlavios care pupa moaște (astea fiind atât de importante pentru religie existau, certamente, și pe vremea aia, chit că înaintea lui Adam și-a Evei sale nu existau alți oameni!) și fix atunci a țâșnit Eva din tufiș și i-a îndesat cu degetele butucănoase (și fără ojă, evident!) un malus domesticus printre măselele neatacate încă de carii. Dacă bărbații mai purii au trecere la tinerele, de ce să nu se bucure de bărbăția unor „berbecuți” și femeile trecute de prima tinerețe? Nu e corect și nu e drept. Femeile poartă toate poverile, iar bărbații se desfată. Femeile fac eforturi și se îngrijesc, bărbații nu fac mare lucru, dar tot mai ating câte-o „căprioară” zburdalnică.

          Nu toate femeile se îngrașă sau se deformează după 40 de ani, sau după nașteri. Dar ideea e că bărbații le preferă pe cele tinere și slabe. Ideal ar fi ca orice femeie și orice bărbat, la orice vârstă să aibă aceleași privilegii, aceleași bucurii și aceleași desfătări. Dar nu e așa. Pentru că natura umană e imperfectă, iar bărbatul și femeia nu sunt egali, pentru 99% dintre oameni. Păcat!

Sorin Oros