Fumuri…

Motto: ”Fumatul mă calmează. Este plăcut, incitant. Nu vreau ca politicienii să decidă ce este incitant în viaţa mea.” David Hockney

Suntem în U.E. Ne-am aliniat frumos, fără comentarii, turmei. Deşi U.E ne fute la cap de când am intrat forţat, într-însa, să eradicăm corupţia, să construim autostrăzi şi să dezvoltăm infrastructura, să zdrobim birocraţia, să curăţăm sectorul bugetarilor de paraziţi, să dezvoltăm economia şi să creştem nivelul de trai, noi am optat să ne aliniem la U.E cu legea antifumat. Cu cea mai drastică lege antifumat. Altfel spus, noi suntem mai catolici decât Papa-U.E! Dacă-n fiecare din celelalte state din Uniune, există locuri publice în care „fumurile” sunt permise, la noi aşa ceva nu există. Prin legea românească antifumat am vrut să le demonstrăm unioniştilor că suntem cei mai buni… slugoi. Cei mai docili. Cei mai lipsiţi de personalitate. Şi, totodată, cei mai buni de stat „capră” la orice.

Sunt un fumător înrăit. Fumez de 33 de ani. Fumez de plăcere, nu din necesitate. Îmi place să trag din ţigară după ce „mi-o trag”, după ce mănânc, ori când beau alcool (ceaiuri medicinale şi apă plată cu lămâie nu consum!). Îmi place să fumez pe stradă, în tren sau în „buzile” spitalelor. Ador să trag din ţigară la un bar, lângă o bere rece sau o cafea fierbinte. Îmi place să fumez pe stadion, când echipa favorită ratează sau înscrie… De peste trei decenii am aflat că fumatul provoacă o boală mortală numită carcinom pulmonar. Apoi, mai târziu, am aflat că provoacă şi cancer bucal, accident vascular şi infarct miocardic. Şi, mai târziu, am citit că provoacă impotenţă şi duce la slăbirea calităţii spermei. Odată, nu mai ştiu când, am descoperit că îmi pute gura dimineaţa (lucru pe care l-am „mirosit” şi la nişte prunci şi pruncuţe de 10-12 ani care n-au pus ţigara-n gură niciodată şi care se spală, seara, înainte de culcare cu Colgate!). Apoi am constatat că tuşesc. Şi adesea scuip… Deci, fumatul nu e sănătos! Ştiu toate astea şi vreau să fac ceea ce nu e sănătos. Nu sunt debil mintal să nu pricep consecinţele fumatului. Dar… mai ştiu că fumatul n-a ucis pe nimeni dintre cei care nu fumează. În schimb, alcoolul şi drogurile, da. Mai clar: un beţiv sau un drogat ucid sau lovesc, pierzându-şi uzul raţiunii, pe când un fumător nu prea are motive s-o facă. Consecinţele fumatului nu îi omoară pe cei din jur, pe când urmările alcoolului şi-ale stupefiantelor au umplut câteva parcele în cimitire, cu oameni nevinovaţi şi, probabil, nefumători. Fumătorii se duc singuri, „pe picioarele lor” în cimitire, pe când alcoolicii şi drogaţii îi mai iau şi pe alţii. Ştiu că nefumătorii sunt sastisiţi de acest exemplu, dar e unul real şi argumentat.

Da, sunt de acord, hainele şi părul miros îngrozitor după o oră de socializare într-un bar în care se fumează. Ustură şi ochii. Nu e confortabil şi nici corect pentru nefumători. Aici au dreptate 100%. Nu există nicio scuză pentru noi, cei care-i afumăm. Îi respect pe cei care nu fumează. Probail că sunt mai sănătoşi decât noi cei care am ales să fumăm. Probabil că ei vor prinde suta de ani. Dar eu nu vreau să trăiesc o sută de ani târându-mă prin viaţă, ci trăind-o. Aşa cum vreau, simt şi cred eu. Nu vreau să interzic nefumătorilor să-şi satisfacă nicio plăcere. Poate unii dintre ei sunt onanişti feroce. Şi asta afectează calitatea şi cantitatea spermei. Ceea ce poate dăuna efemeridelor „contese şi prinţese” din jurul lor, care, poate îşi doresc progenituri sănătoase. Nu vreau ca ei să nu bea alcool în public, de exemplu. Vreau doar să-mi satisfac plăcerile. Vreau să îmi trăiesc viaţa aşa cum decid eu, nu cum mi-o impune cineva. „Este interzis să interzici” spunea Vaclav Havel! Corect! Aşadar, nu-mi interziceţi să fumez într-un bar, la o cafea sau la o bere. Ştiu că fumatul ucide. Dar şi o cărămidă căzută în cap ucide. Şi o maşină ucide. Şi o cădere, în gol, de la etajul zece ucide. Şi, surpriză!, dacă n-aţi aflat până acum acest lucru, vă dezvălui un secret: viaţa ucide! Toţi veţi muri trăindu-vă viaţa. Nimeni nu va muri netrăind. Aşadar, fumători sau nefumători, o să murim cu toţii. Unii veţi muri sănătoşi. Ceea ce e trist. Pentru că sănătoşi fiind mai puteaţi trăi mult şi bine. Dar v-a pus dracul să conduceţi autoturismul, băuţi fiind, şi aţi poposit în cimitir, cu încă trei-patru pasageri. Nasol! Nu am cunoştinţă de vreo statistică a morţilor ucişi de fumători. A ălora care-mi inhalează mie fumul, mai concret. Dar sunt liste lungi cu nevinovaţi ucişi de şoferi vitezomani, de beţivi şi de drogaţi. Probabil, aşa cum am spus mai sus,  nefumători.

În concluzie vă înţeleg teama de moarte şi v-o respect. Avem viziuni diferite asupra acestui subiect. Ceea ce e firesc. Dar respectaţi-mă şi voi pe mine şi lăsaţi-mă să mor aşa cum aleg. Cred că se poate face o îmbunătăţire a legii antifumat care să permită patronilor de baruri şi de cluburi să decidă dacă în locaţia lor se poate fuma sau nu. Astfel, nefumătorii vor merge în barurile curate, iar noi, păcătoşii inconştienţi vom sta în fumuri. E simplu! Dacă, de exemplu, eu vreau să mănânc căcat, în public, de ce să nu fiu lăsat să o fac? Mulţi o fac, mai ales în campaniile electorale şi nu sunt marginalizaţi. Asta îmi place, asta vreau să fac. Restul „să pape” doar hrană bio. Dar lăsaţi-mă să îmi beau berea şi cafeaua acompaniate de o ţigară, printre inconştienţii mei amici fumători, făcându-ne planuri de viitor apropiat. Voi aveţi libertatea de a vă creiona planuri de viitor îndepărtat.

Ţară de căcat, popor de slugoi! Nici să fumezi nu mai poţi în România asta integrată dar… dezintegrată de „fumurile” altora. Haide U.E dă-ne o medalie de aur! Apoi ia-ne pădurile, creierele şcolite, agricultura, totul… Şi mai dă-ne refugiaţi musulmani, că îi primim cu drag, în casele noastre, în vaginele femeilor noastre, peste tot. Ne punem şi cearşafuri pe cap dacă spui tu. Dar lasă-mă ca eu „şi neamul meu cel românesc”, de ardeleni, să-ţi dăm o muie din picioare. Asta până săptămâna viitoare când te bag la o „poştă”… cam aşa cum fac acum refugiaţii cu tine.

Sorin Oros