Ţară săracă – politicieni bogaţi!

Motto: „În spatele fiecărei mari averi se ascunde o fărădelege” H. de Balzac

       

           

Ţărişoara asta din buza Balcanilor, situată la poarta dintre Orient şi Occident a fost hărăzită de Dumnezeu cu de toate. Cu munte, cu mare, cu podişuri bogate şi câmpii mănoase. În măruntaiele ţării aveam cărbuni, aur, ţiţei, gaze naturale, sare, calcar, granit, marmură, ape minerale, ape termale, etc. Pe câmpii, porumb, floarea-soarelui, grâu, ovăz, orz. Pe dealuri, pomi fructiferi şi viţă de vie. În munţi, pădurile au fost, adesea, adăpost pentru vânat şi chiar pentru localnicii hăituiţi de năvălitori. Practic, nu ne lipsea nimic înafară de Oameni. Scriu cu majusculă pentru că populaţie aveam. Ei bine, cu toate că de 2.000 de ani ne străduim să devenim Oameni, rămânem la stadiul de populaţie. S-au ridicat dintre noi, e drept, nişte indivizi, din ce în ce mai mulţi, care se pretindeau Oameni, dar care nu sunt decât nişte... politicieni. Personal, nu pot să răspund la întrebarea dacă politicianul e Om. E, mai degrabă, un individ care se ridică din mulţime urlând că vrea să o ajuteşi să-i satisfacă nevoile, dar care, odată cocoţat pe platforma-program a partidului, se transformă în căpuşă şi suge tot. Suge bani, suge case, suge terenuri, suge afaceri... Doar stă şi suge. Nici măcar nu respiră. Suge non-stop. A uitat de popor şi suge, exclusiv, pentru neamul lui.

Detaliez. Profesorii, doctorii, inginerii, actorii, strungarii, taximetriştii, coafezele, secretarele, cercetătorii, şoferii şi cine mai vreţi voi, locuiesc într-o casă sau într-un apartament la bloc, au maxim două maşini şi, poate, unii, o casă de vacanţă. Unii nu au nici măcar atât şi stau în chirii. Mulţi au rate la bănci. Politicienii, în schimb, locuiesc în câte-o vilă luxoasă, au încă patru-cinci case şi apartamente, mii de hectare de teren, limuzine şi alte maşini scumpe, afaceri care produc bani mulţi, comisioane şi şpăgi. Înainte de a intra în politică erau ca şi cei din prima categorie. După câţiva ani s-au transformat în nababi. Dacă dintr-un salariu de maxim 4-5.000 de lei, cam cât au cei din prima categorie nu poţi să faci averi, cum pot, oare, politicienii, cu câte 7-8.000 de lei, pe lună, să facă? Diferenţa e infimă. Dar amănuntul e semnificativ. Şi-anume hoţia. Şpăgi, comisioane, afaceri oneroase, toate astea îl transformă pe politicianul autohton în om cu bani. Dacă aţi cunoscut un politician sărac, cu rate la bănci, pentru unica locuinţă, anunţaţi-mă. „Homo politicus” se combină cu „târfa” pentru nevoile lui personale. Dacă un bărbat merge la bordel, plăteşte târfa înainte şi rămâne fără bani. Politicianul câştigă bani abia după ce se combină cu „târfa”. Până atunci e un simplu om. Sau, mai degrabă, un om simplu. După, devine „Stăpânul Arginţilor”. Şi-o trage cu „târfa” şi face bani. Paradoxal. Dintr-un om simplu devine senator sau deputat. Ministru. „Barosan”. „Rechin”. Lichea. Hoţ şi mincinos. Adică, mai simplu: politician! Ăsta e traseul evolutiv al individului transformat în politician. Spun politician şi nu om politic pentru că între aceste două cuvinte este o diferenţă uriaşă. Oamenii politici de la noi au fost A.I. Cuza, Petre Carp, Carol I, Antonescu, Ionel Brătianu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Ion Raţiu şi încă vreo doi-trei. Iar politicieni... toţi ceilalţi la care vă gândiţi, şi nu-i regăsiţi cu două rânduri mai sus. Nu vreau să-i mai enumăr pentru că sunt câteva mii. Câteva mii care au făcut averi frauduloase pe spatele şi tâmpenia poporului (doar nu vreţi să mă înjuraţi!?) care votează mereu, exact cu cei cu care nu ar trebui.

Şi-acum vă rog să faceţi un efort de obiectivitate şi să vă daţi vouă înşivă răspunsul, indiferent că aţi votat cu unii dintre politicienii de mai jos. Adrian Năstase putea aduna atâta avere din salariu? Liviu Dragnea şi-a făcut castelul din Teleorman din sudoarea frunţii? Elena Udrea şi Cocoşul ei cum au dobândit averea? Dar Răducu Mazăre? Din salariul de primar al portului Tomis? „Drujba lui Dumnezeu”, pardon, Verestoy Attila, putea aduna tot ce are din 7-8.000 de lei lunar? Gheorghe Ştefan, alias „Pinalty”, fostul primar de Piatra Neamţ, bătrân şi bolnav acum, putea huzuri când era primar doar din salariu? Pe restul vă las pe voi să vi-i amintiţi. Să-i enumeraţi. Să-i analizaţi. Să-i admiraţi cum şi-au putut agonisi vile, conturi şi orice vreţi voi, din amărâtele salarii de politicieni. Rugaţi-i să vă dea reţeta de îmbogăţire. Votaţi-i permanent! Ei se vor îmbogăţi, iar ţara şi voi veţi sărăci. Dar cred că vouă nu vă trebuie bogăţii pentru că sunteţi bieţi slujbaşi într-un stat de tip mafiot. E simplu. La fel de simpli suntem, cu toţii, în faţa politicienilor care sug permanent bogăţiile ţării. La fel de simplă e şi ţara asta, bogată mai demult, sărăcită între timp şi umilită de politicienii veroşi. Şi, de data asta, nu mă refer doar la cei din P.S.D. Aproape toţi politicienii, odată intraţi în politică devin complici la jaful ţării. Excepţiile sunt doar cele care întăresc regula, şi care sunt foarte puţine. Ca şi bogăţiile ţării, acum.

Sorin Oros