Motto: „Iubiţi-mă sau măcar prefaceţi-vă că mă iubiţi”
Ecaterina cea Mare
România
e o ţară cum nu mai există, cred, niciuna pe globul pământesc. Pe lângă faptul
că este foarte frumoasă, datorită înzestrărilor naturale, aici se întâmplă
lucruri pe care nicăieri în lume nu le mai poţi găsi. Oricât aţi vrea să nu vă
iubiţi ţara apare mereu câte ceva care vă împiedică să o faceţi. Mereu se
iveşte o întâmplare, un scandal, care vă obligă să o iubiţi. Sau, parafrazând-o
pe Ecaterina cea Mare, măcar să vă prefaceţi c-o iubiţi. Aşa cum şi ţara se
preface că-şi iubeşte cetăţenii.
Sorin Oros
De ce
spun că România e unică în imbecilitatea care-o incumbă vă explic îndată.
Înainte, însă, vreau să-l asigur pe Liviu Dragnea că nu-mi denigrez ţara, ci o
iubesc. O iubesc mult mai mult decât o face el. Deşi pentru iubire nu ar trebui
să existe grade de comparaţie. O iubeşti sau o urăşti, simplu. Dar unul care o
jefuieşte nu o poate iubi. Eu o iubesc, aşa jefuită cum e, pentru că o iubesc.
Eu n-o fur. Iar dacă semnalez unicitatea ei o fac pentru că-mi pasă de ea.
Aşadar,
România e unică pentru că:
-
e ţara în care trei milioane de
cetăţeni, majoritatea neşcoliţi, agramaţi, asistaţi social şi proşti au decis
destinul altor 16 milioane. Nu mai contează că din cele trei milioane, vreo
două sunt semianalfabeţi şi retardaţi, cum spuneam. Au votat, au câştigat. Ce?
Numai ei ştiu, dar nici nu-i interesează atâta vreme cât ţara le dă ajutoare
sociale, iar ei se fut şi n-au nicio grijă. Ţara are grijă de ei să-i ducă,
ordonat, cu autocarele, la mitinguri şi să le dea doi mici cu muştar.
-
e ţara în care hoţii fac legi. Astfel,
România e unica ţară în care poţi fura 200.000 de lei (vreo 45.000 de euro!) şi
stai liniştit, pentru că până la această sumă furtul nu e incriminat.
-
e ţara în care, de 28 de ani se promit
autostrăzi, dar nu se fac. Unde mai găsiţi un popor atât de tolerant şi galant
cu politicienii? Noi nu suntem barbari, ca ucrainienii, să-i aruncăm în
tomberonul de gunoi pe politicienii corupţi şi mincinoşi. Noi îi votăm şi-i
lăsăm să fure.
-
e ţara în care un proces poate dura
peste 28 de ani. Iliescu vă poate confirma acest lucru pentru că, încă,
trăieşte.
-
e ţara în care se face Catedrala
Mânturii Neamului, cu miliarde de euro, iar spitalele se prăbuşesc peste
bolnavi, şi şcolile de la sate au câcătoarea-n curte.
-
e ţara în care morţii umblă pe străzi.
Credeţi că Dracula a fost localizat la noi, doar aşa, de florile mărului? Nu.
El există şi ar vrea să se întoarcă în Turcia, dar nu poate ieşi din ţară
pentru că e mort. Deşi e viu. Dar legea primează în faţa realităţii în minunata
Românie. Iar legea l-a declarat mort pe unul care nu-şi mai căutase soţia de
vreo zece ani, deşi nimeni nu i-a găsit cadavrul. Mortul viu s-a întors în ţara
sa natală, din Turcia, unde locuia, iar acum nu mai poate pleca înapoi la
ieniceri, deoarece e mort. În acte. C-aşa zice legea.
-
e ţara în care morţii (alţii, nu Dracula
de mai sus!) pot să voteze prin Teleorman. În urmă cu ceva ani s-au găsit
buletine de vot valide, ştampilate de nişte morţi care erau îngropaţi. Nu e o
problemă că şi-au luat ştampilele cu ei, în coşciuge, problema e cum au ajuns
buletinele de vot în urne.
-
e ţara în care un kilometru are doar 800
de metri. Şi tot prin Teleorman. Iată, sistemul metric românesc e unic.
-
e ţara în care nu se cere să dovedeşti
că ai învăţat Abecedarul pentru a ajunge Ministru al Educaţiei. Aşa au reuşit să
ajungă în capu’ la Învăţământ
nea Genunche şi doctorul Pamblică.
-
e ţara în care mergi la spital să-ţi pui
ghips la femur, dar ieşi cu ghipsu-nainte, rece, pe targă, din cauza
infecţiilor nosocomiale.
-
e ţara în care populaţia face mitinguri
împotriva Guvernului, iar acestuia nu-i pasă.
-
e ţara în care Jandarmeria amendează un
cetăţean surdo-mut pentru că a strigat împotriva Guvernului. Probabil,
decibelii emişi de surdo-mut au fost ultrasunete care au deranjat „cârtiţele” de la Guvern. O ţară unică în
care orbul vede, mutul vorbeşte iar surdul aude. Şi mortul e viu, desigur.
-
e ţara în care un O.N.G. fără statut de
partid politic este partid politic: U.D.M.R. Care, evident, participă la
guvernare de 28 de ani.
-
e ţara în care moaştele se vând mai bine
decât pasta de dinţi şi săpunul, la un loc. Adică toţi nespălaţii şi ştirbii se
înghesuie să mozolească oase, în speranţa că vor scăpa de carii. Şi de păduchi.
Ajunge?
Cred că da. În concluzie, e cazul să nu mai denigraţi România, ci să o iubiţi.
Nicăieri în lume nu mai întâlniţi aşa ceva. Originalitatea acestui popor nu
cred că poate fi atinsă de nimeni. Iar dacă ceva vă opreşte să vă iubiţia ţara,
sau, mai degrabă, semenii ei, măcar prefaceţi-vă. Simularea iubirii e
preferabilă urii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu